Articol publicat în revista FotoClass 1/2009

Text & foto: Radu Grozescu

Utilizarea flash-urilor de reportaj pentru iluminarea creativă în locaţie s-a răspândit exploziv în ultimii ani, atât datorită avantajelor oferite de tehnologia digitală, cât şi datorită sistemelor avansate de comandă a flash-urilor externe dezvoltate de majoritatea fabricanţilor de aparate.


Flash-urile de reportaj ne oferă o alternativă mult mai abordabilă şi comodă faţă de utilizarea flash-urilor de studio în locaţie, iar aceste avantaje pot fi exploatate cu adevărat în contextul fotografiei digitale.

Fotografia digitală ne permite vizualizarea imediată a imaginilor realizate, deci putem determina prin încercări poziţionarea optimă a luminilor, iar fotografii care au renunţat la folosirea unui flashmetru pentru măsurarea intensităţii şi a raţiilor de lumină pot să se folosească de acest avantaj pentru a obţine imaginile dorite.

De asemenea, în fotografia digitală avem nevoie de mult mai puţină lumină decât în cea pe film, datorită atât sensibilităţilor mai mari pe care le putem utiliza, cât şi posibilităţii de a obţine o profunzime suficientă la diafragme mai deschise, ceea ce face ca puterea flash-urilor de reportaj să fie suficientă pentru majoritatea aplicaţiilor.

Sistemele de comandă wireless TTL oferite de majoritatea producătorilor ne oferă atât posibilitatea de a regla modul
de lucru şi intensitatea flash-urilor externe de la modulul de comandă de pe aparat, eliminând deplasarea la acestea pentru reglaje, cât şi accesul la metodele moderne de măsurare a expunerii, inclusiv în TTL cu corecţii sau cu raţii de lumină pe care le putem stabili după dorinţă.

Posibilitatea de a împărţi flash-urile externe în grupuri, fiecare cu reglaje separate, fac din acest sistem o soluţie extrem de flexibilă dar în acelaşi timp uşor de utilizat. Mai mult, prin folosirea impulsurilor codate, aceste sisteme nu sunt afectate de flash-urile altor fotografi. Astfel, putem folosi cu succes flash-urile de reportaj pentru iluminarea de tip studio în locaţie în majoritatea situaţiilor, de la portrete, modă şi fotografie de nuntă până la interioare de arhitectură, produse, food, macrofotografie.

În articolul „Photographers eager for flash of knowledge” publicat în USA TODAY, Jefferson Graham argumentează creşterea explozivă a interesului pentru utilizarea creativă a flash-urilor cu faptul că ultima carte a cunoscutului fotograf Joe McNally, intitulată „The Hot Shoe Diaries” şi-a făcut debutul la nr. 8 în lista celor mai bine vândute cărţi pe Amazon.com, unde s-au vândut primele 5.500 de exemplare într-o singură săptămână.

Joe McNally este citat: „ ... mulţi entuziaşti ai fotografiei din epoca filmului îşi redescoperă pasiunea folosind DSLR-urile. Ei înţeleg că pentru o abordare serioasă a fotografiei trebuie să înveţe să folosească flash-urile, iar după ce au început, sunt cuceriţi.” Punctul central al cărţii este „desprinderea” flash-ului de pe aparat şi folosirea lui separată, împreună cu accesoriile necesare pentru obţinerea unei lumini creative, corespunzătoare subiectului. „Lumina naturală este frumoasă, dar ce veţi face dacă nu este lumină ? Dacă spuneţi ‚Eu nu voi folosi niciodată flash-ul’ veţi pierde multe oportunităţi” spune în continuare Joe McNally, care apare într-o fotografie iluminat de flash-uri
multiple, ţinând în mână un flash pe care este montat un difuzor din linia de produse LumiQuest.

Tehnicile de iluminare cu flash-uri de reportaj sunt de mare actualitate pe Internet, cel mai cunoscut dintre siturile dedicate fiind Strobist (www.strobist.com), creeat de David Hobby în 2006, care cuprinde peste 1.000 de articole, are peste 250.000 de cititori lunar, iar forumul are peste 50.000 de participanţi.

Pentru obţinerea diverselor tipuri de iluminare ne stau la dispoziţie o gamă largă de accesorii care pot fi folosite împreună cu flash-urile de reportaj, de la clasicele umbrele şi softbox-uri până la difuzoare, panouri, conuri, griduri şi geluri colorate.

Cea mai cunoscută marcă este LumiQuest, fondată în anii ´80 de către Quest Couch, care oferă peste 20 de modele de accesorii pentru modelarea luminii flash-urilor, de la difuzoare şi softbox-uri la filtre şi snoot-uri. În ultimul an cererea pentru acestea a urcat la aproximativ 250.000 produse anual, o creştere de mai bine de 25% faţă de acum doi ani, care nu a fost anticipată nici chiar de către fondatorul companiei.

În urma interesului crescut pentru utilizarea flash-urilor de reportaj în iluminarea creativă, oferta de accesorii s-a mărit considerabil, pe piaţă apărând creaţiile lui David Honl şi sistemul modular Speedlight Pro Kit.

Pentru detalii privind oferta tuturor acestor producători accesaţi www.f64studio.ro

În cele ce urmează vă prezentăm o serie din aceste accesorii, metodele de sincronizare pe care le avem la dispoziţie şi un exemplu practic de iluminare de produs realizată cu un singur flash de reportaj.

Câteva exemple din bogata ofertă de accesorii fabricate de LumiQuest: LumiQuest Promax System LQ-931D (foto1-3), LumiQuest Softbox III (foto 4), LumiQuest BigBounce LQ-881D + LumiQuest Barndoor LQ-892D (foto 5), LumiQuest Softbox LQ-925D (foto 6).

[page/]

Sincron pentru flash-uri externe

În mod obişnuit flash-ul este pus pe aparat, deci sincronizarea se face prin patină. Patina asigură şi setarea expunerii utilizând măsurarea prin obiectiv (TTL). Problemele de sincronizare apar atunci când dorim să depărtăm flash-ul de aparat şi/sau să folosim mai multe flash-uri simultan. În principiu, sincronizarea se poate face prin cablu, optic (vizibil sau infraroşu) şi prin radio.

Sincronizarea prin cablu

Cablul este un mijloc sigur de sincronizare pentru că nu este supus interferenţelor cu alte flash-uri şi nici nu suferă de „lipsă de vizibilitate” cum se poate întâmpla în cazul sincronizării optice. Un alt avantaj al cablului este lipsa întârzierii generate de alte sisteme de sincronizare.

În cazul cablurilor dedicate, acesta transmite toate funcţiile posibile cu flash-ul respectiv, deci atât sincronizarea cât şi semnalele pentru măsurarea TTL sau sistemul de comandă pentru flash-uri externe, posibilitatea de iluminare suplimentară pentru sistemul AF etc. Cablul este extrem de folositor dacă folosim un bracket pe aparat pentru orientarea flash-ului sau dorim să obţinem iluminare laterală la distanţe mici de aparat.

Cablurile simple transmit doar semnalul de sincronizare şi se folosesc, în general, în studio, dar se pot folosi şi la flash-urile de reportaj pentru realizarea de scheme de iluminare mai elaborate în locaţie. Există cabluri prelungitoare de sincronizare de 3-5m cu care se pot acoperi situaţiile curente, dar sunt complet nepractice pentru distanţe mai mari, deoarece există permanent riscul de agăţare de către persoanele prezente la şedinţa foto, ceea ce poate duce la deteriorarea aparaturii.

Sincronizarea optică

Cea mai simplă aplicaţie a sincronizării optice este folosirea unui montaj care va declanşa flash-ul „slave” în momentul în care „vede” scânteierea flash-ului principal. Unele flash-uri au celule încorporate în acest scop, pentru celelalte există celule separate care pot fi cuplate cu flash-ul atât prin patină, cât şi folosind un cablu de sincronizare.
Acest sistem funcţionează la distanţe rezonabil de mari, folosind lumina reflectată în pereţi şi tavane în interioare, iar dacă sunt orientate corect, spre flash-ul cuplat la aparat, va funcţiona bine şi unde reflexiile sunt reduse sau inexistente. Pot fi folosite oricâte flash-uri dotate cu celule, care vor declanşa practic simultan cu flash-ul principal. Declanşarea este foarte rapidă, deci sistemul poate fi folosit pentru subiecte în mişcare. Celulele sunt abordabile ca preţ şi nu necesită alimentare.
Pe de altă parte, celulele simple declanşează la scânteierea oricărui flash, deci nu pot fi folosite când sunt alţi fotografi în zonă şi pot aparea probleme la sincronizarea în plin soare, mai ales la distanţă mai mare. De asemenea, nu pot fi folosite când flash-ul cuplat la aparat este în mod TTL, deoarece vor declanşa prematur la flash-urile de măsurare.

Pentru a putea folosi flash-uri suplimentare atunci când flash-ul principal este în TTL au fost create celule de sincron speciale care ignoră flash-urile de măsurare şi declanşează doar la flash-ul principal.
Recent, a apărut o soluţie interesantă, flash-urile Nissin dedicate sistemelor digitale, care funcţionează fie în mod TTL digital dedicat sau în mod manual cu putere variabilă când sunt montate pe cameră, şi în mod Slave manual când sunt folosite ca flash-uri suplimentare, bazând sincronizarea pe un flash în mod TTL cuplat la cameră.

[page/]

Sincronizarea prin wireless dedicat

Majoritatea fabricanţilor au dezvoltat sisteme wireless care se folosesc de impulsuri codate, iar în multe cazuri de canale multiple pentru comanda flash-urilor. Sistemul se bazează pe un dispozitiv de comandă pe aparat care dirijeaza flash-urile externe în TTL, cu posibilitatea aplicării de corecţii sau raţii de iluminare, iar depinzând de sistem, şi în alte moduri, inclusiv Manual, Auto, stroboscopic.
Dispozitivul de comandă poate fi unul dedicat, de exemplu pentru Canon există Speedlite Transmitter ST-E2 iar pentru Nikon SU-800, sau se poate folosi unul dintre flash-urile de top ale mărcii respective care realizează şi aceasta funcţie. În cazul folosirii unui flash pentru comanda celorlalte, acesta poate
fi reglat pentru a contribui sau nu la iluminare, după dorinţa fotografului. La unele modele de aparate poate fi folosit pentru comandă flash-ul integrat.

Datorită folosirii impulsurilor codate pentru comandă, flash- urile externe nu sunt influenţate de flash-urile altor fotografi. Sistemul de canale separate poate fi utilizat în cazul în care mai mulţi fotografi folosesc acelaşi sistem în acelaşi loc, în acest fel eliminându-se interferenţele.
Sistemul permite, depinzând de fabricant, modificarea de la aparat atât a modului de lucru al flash-urilor (TTL, A, Manual) cât şi a corecţiilor de expunere sau a nivelului de putere pe manual. Această calitate le face foarte uşor şi rapid de folosit, în special în situaţiile în care nu putem sau nu este comod să ne deplasăm la lumini pentru a face reglajele de acolo. În plus, nu au nevoie de accesorii şi/sau baterii suplimentare şi nu implică alte costuri faţă de achiziţionarea flash-urilor.

Deoarece aceste sisteme se folosesc de impulsuri luminoase (sau IR) pentru a transmite informaţiile au nevoie ca fiecare flash suplimentar să „vadă” emiţătorul sau flash-ul folosit pentru comandă, ceea ce poate pune probleme la distanţe şi unghiuri mari faţă de aparat. În general, în încăperi obişnuite, reflexiile
în tavan şi pereţi minimizează acest dezavantaj, dar afară, în săli mari sau cu pereţi de culoare închisă (biserici), putem să ne aşteptăm şi la unele rateuri în funcţionarea flash-urilor slave dacă nu le-am poziţionat suficient de bine. În plus, există o oarecare întârziere la declanşare datorită flash-urilor de comandă şi TTL implicate.


Sincronizarea prin telecomandă radio


Sistemele radio sunt avantajoase în cazurile când avem nevoie de declanşări sigure la distanţe mai mari sau cu flash- urile suplimentare „ascunse” faţă de lumina principală.
Sunt compuse dintr-un emiţător care preia semnalul de la aparat şi unul sau mai multe receptoare care se cuplează cu flash-urile externe. Funcţionarea este mult mai sigură în condiţii grele şi nu interferează cu flash-urile altor fotografi.
Majoritatea dispun de canale separate pentru cazurile în care mai mulţi fotografi doresc să foloseasca acelaşi sistem radio în aceeaşi şedinta foto fără interferenţe. Funcţionează şi fără linie directă de vedere între aparat şi flash-urile externe, în cazuri limită chiar prin pereţi, iar cu puţină creativitate pot fi folosite pentru declanşarea unor flash-uri externe simultan cu utilizarea unui flash în TTL pe camera.
Cele mai performante pot fi folosite şi la declanşarea aparatului foto de la distanţă.

Deoarece în afară de sincronizare, imensa majoritate a sistemelor radio nu transmit şi alte informaţii, flash-urile suplimentare vor lucra în Manual sau Auto, la nivelul la care le-am reglat, iar modificările trebuie făcute de pe flash-uri.
Preţul de achiziţie, mai ales dacă aveţi nevoie de un număr însemnat de receptoare pentru dirijarea mai multor flash-uri externe, poate fi mai puţin atractiv, în special la modelele performante. Pentru atenuarea acestei probleme, se poate folosi o combinaţie de radio şi sincronizare optică dar vor apărea dezavantajele acesteia din urmă. De asemenea, apare şi necesitatea de a gestiona şi alte tipuri de baterii, unele sisteme funcţionând cu alte tipuri decât acumulatori AA.

[page/]

Concluzie la metodele de sincronizare

Cel mai flexibil sistem pentru fotografia generală este Wireless dedicat, care poate fi folosit într-o mare varietate de domenii. Acesta ne va permite acoperirea fără probleme a situaţiilor în care sunt şi alţi fotografi de faţă, de exemplu la nunţi şi evenimente, pe lângă şedinţele foto de produse, arhitectură, portrete, modă, unde am putea folosi şi metode de sincron mai simple, cum ar fi cea optică cu Slave-uri simple.

În plus, un sistem Wireless dedicat permite schimbarea rapidă a setărilor flash-urilor externe direct de pe aparat, extrem de important pentru a evita deplasările către celelalte flash-uri, ceea ce ne va economisi timp şi vom deranja mai puţin în situaţiile speciale, cum ar fi în biserică la o nuntă, sau la un eveniment mai pretenţios. Dacă sistemul permite şi folosirea în mod Slave optic simplu, îl vom putea folosi şi în cazurile în care dorim un timing foarte precis la fotografiere.

Slave-ul optic este rapid şi sigur în special în încăperi, dar este sensibil la scânteierile altor flash-uri şi necesită deplasarea la luminile suplimentare pentru modificarea setărilor.

Radio-ul este excelent pentru cazurile în care luminile suplimentare sunt departe, în plin soare, sau nu avem linie directă de vedere între lumini. Oferă imunitate faţă de flash- urile altor fotografi dar necesită o investiţie şi complicaţii suplimentare, în plus modificarea setărilor flash-urilor externe nu se poate face decât deplasându-ne la ele.