Trepiede – Alegere şi utilizare

Cândva nelipsite din arsenalul fotografilor pasionaţi, trepiedele şi-au pierdut oarecum din popularitate odată cu micşorarea dimensiunii aparatelor şi cu posibilitatea de a folosi în mod curent sensibilităţi mari, obiective stabilizate sau foarte luminoase.

Cu toate acestea, fotografii exigenţi înţeleg foarte bine avantajele pe care le oferă un trepied bine ales într-o multitudine de genuri fotografice şi le exploatează pentru obţinerea de imagini altfel greu de realizat:

Claritate maximă prin eliminarea vibraţiilor – dacă doriţi să exploataţi complet calitatea optică a obiectivului şi posibilitatea de redare a detaliilor caracteristică senzorului aparatului, folosiţi trepiedul chiar la timpi de expunere care par abordabili şi pentru fotografierea din mână.

Efectul este cu atât mai vizibil la teleobiective, care sunt în mod deosebit sensibile la orice vibraţie. În acest caz trepiedul se dovedeşte mult superior oricărui sistem de stabilizare optică. Declanşarea se va face cu cablu sau telecomandă pentru a evita atingerea aparatului.

Posibilitatea de a utiliza timpi lungi de expunere este importantă atât în cazul în care lumina este prea puţină pentru a utiliza timpi de expunere suficient de scurţi, în cazul fotografiei nocturne sau în interioare, cât şi pentru obţinerea de efecte de mişcare în cadru, un caz extrem de sugestiv fiind fotografierea căderilor de apă la peisaj.

Accesul la diafragme închise este de dorit pentru obţinerea unei profunzimi maxime, la peisaje, fotografia de arhitectură, macrofotografie, unde este de dorit şi folosirea sensibilităţilor mici pentru o calitate maximă a imaginilor. În acest caz trebuie urmărit cu atenţie compomisul optim între profunzimea obţinută şi deteriorarea clarităţii generale datorită difracţiei.

Încadrările precise necesare la fotografierea subiectelor statice sunt mult mai uşor de făcut de pe trepied, deoarece acesta încetineşte procesul de fotografiere şi permite analiza atentă a compoziţiei la peisaje, natură statică, macrofotografie.

De asemenea, trepiedul este de neînlocuit pentru realizarea îngrijită a imaginilor panoramice, în special a celor compuse din rânduri multiple.

Comoditatea la utilizare în cazul fotografierii subiectelor statice, în special în cazul şedinţelor foto îndelungate, este un alt avantaj al trepiedului, care elimină oboseala şi lipsa de precizie inerente după câteva ore în care se fotografiază din mână cu un aparat mai greu.

Comunicarea cu subiectul la fotografia de portret în studio se realizează mai uşor când aparatul este pe trepied, deoarece fotograful nu mai este ascuns în spatele aparatului, scăzând “factorul de intimidare”. În plus, aparatul poate fi declanşat prin surprindere cu o telecomandă pentru obţinerea celor mai favorabile expresii.

Pentru înregistrări video de calitate, trepiedul este strict necesar, indiferent de performanţa sistemului de stabilizare al camerei. În plus, mişcările camerei devin mult mai naturale şi uşor de realizat, iar confortul spectatorilor clipurilor este net superior în lipsa mişcărilor aleatorii ale camerei.

Selectarea celui mai potrivit trepied se face luând în calcul caracteristicile, construcţia, marca şi preţul, toate acestea având în vedere echipamentul foto pe care îl veţi monta pe acesta.

Dimensiunile trepiedului trebuie apreciate din mai multe puncte de vedere deoarece influenţează atât uşurinţa transportului cât şi utilizarea în diverse situaţii.
În descrierile trepiedelor veţi observa dimensiunile principale, strâns şi extins la maximum.

Dacă achizitionaţi un trepied fără cap de susţinere pentru cameră, este bine să vă gândiţi că înălţimea acestuia se va adăuga la cea a trepiedului. În unele fişe tehnice, înalţimea maximă a trepiedului este dată cu coloana centrală extinsă la maximum, dar extinderea coloanei poate prezenta probleme de stabilitate.

O altă caracteristică importantă a trepiedului este apropierea maximă de sol, unele modele având articulaţii în trepte, eventual şi colana centrală demontabilă pentru a permite fotografierea de la doar câţiva centimetri înălţime. Nu uitaţi că la aceasta se va adauga şi înălţimea capului folosit.

Materialul din care sunt construite picioarele trepiedului determină greutatea dar şi preţul acestuia. Cel mai răspândit material este aluminiul, care oferă cel mai bun raport rigiditate /greutate /preţ.

Pentru utilizatorii pretenţioşi care doresc rezistenţă maximă şi greutate minimă, există modelele din fibră de carbon, excepţional de uşoare, dar preţul unui trepied de marcă de carbon este de câteva ori mai mare decât al unuia din aluminiu, justificându-se doar în cazul în care posesorul are de parcurs distanţe mari pe jos.

Sistemul pentru blocarea picioarelor este foarte important deoarece determină atât rigiditatea şi fiabilitatea trepiedului, cât şi timpul necesar pentru a-l pune în staţie. Este important şi numărul de segmente din care sunt construite picioarele deoarece la un trepied din 3 segmente vor fi necesare 6 manevre de desfacere / blocare pe când la unul cu 4 segmente vor fi 9 manevre.

Blocarea prin răsucirea unor manşoane este rigidă şi fiabilă dar lentă, fiind mai puţin recomandată pentru cazurile în care trepiedul trebuie întins şi strâns în mod repetat. Mult mai rapidă şi comodă este blocarea cu cleme care se manevrează dintr-o singură mişcare.

Greutatea suportată de un trepied este determinată de dimensiunile, construcţia şi în mod esenţial de marca lui. Este foarte importantă în cazul folosirii de aparate grele sau teleobiective mari, sensibile la vibraţii. Din greutatea declarată de producător trebuie scăzută greutatea capului folosit, iar în cazul folosirii unei greutăţi de stabilizare, şi a acesteia.

Pe lângă greutatea suportată este foarte importantă rigiditatea şi rezistenţa la vibraţii, în special la utilizarea în exterior unde vântul poate pune probleme serioase unui trepied mai puţin performant.

Coloana centrală este prezentă pe majoritatea trepiedelor medii şi mari, şi pare tentantă atât pentru sporirea înălţimii trepiedelor mai scunde cât şi pentru modificarea rapidă şi comodă a înălţimii aparatului în cazul încadrării de precizie a subiectelor aflate la distanţe mici. Regula de bază este că înălţarea coloanei duce la o scădere importantă a stabilităţii trepiedului, deci este bine să fie evitată pe cât posibil, în special în cazul trepiedelor uşoare, construite mai mult pentru portabilitate decât pentru rezistenţă.

Mult mai interesante sunt posibilităţile oferite de trepiedele care permit inversarea sau montarea coloanei la 90° sau înclinată sub diverse unghiuri. Inversarea coloanei se foloseşte pentru a fotografia subiecte aflate aproape de sol, dar este foarte practică şi în cazul realizării de reproduceri de documente care trebuie
aşezate orizontal.

Trepiedele mai mari, destinate în general aparatelor grele, dispun de coloană centrală cu cremalieră care uşurează ridicarea şi coborârea cu precizie a aparatului. În schimb, coloanele cu cremalieră nu pot fi înclinate sau montate invers.

Foarte importantă este şi soluţia de sprijin a trepiedului pe sol. Majoritatea au picioarele terminate cu dopuri de cauciuc pentru a avea o bună aderenţă. Pentru utilizarea în natură se preferă trepiedele cu vârfuri ascuţite care se pot înfige în sol. Acestea sunt de obicei acoperite cu elemente de cauciuc care culisează prin înfiletare, permiţând folosirea trepiedului şi pe suprafeţe sensibile. Unele trepiede dispun de terminaţii interschimbabile pentru a le putea adapta mai bine situaţiei în care sunt folosite.

Pentru transportul trepiedului se folosesc curele sau huse de protecţie. Husele sunt foarte practice pentru a putea depozita trepiedul în maşină, gata oricând de folosire, oferind protecţie la praf şi şocuri, atât trepiedului cât mai ales capului care este mult mai sensibil.

Preţul trepidelor este determinat de marca şi caracteristicile acestora, în special de materialul din care sunt fabricate şi de facilităţile pe care le oferă. Fiind o învestiţie pe termen lung, cu o durată de viaţă mult mai mare decât a aparatelor şi obiectivelor, este bine să vă orientaţi din start asupra unui trepied de calitate.

Minitrepiede

Minitrepiedele sunt destinate în primul rând aparatelor din clasa compact care sunt mici şi mult mai uşoare în comparaţie cu DSLR-urile. Avantajul principal al minitrepiedelor este portabilitatea extremă, ele încăpând în buzunar sau în gentuţele foto destinate aparatelor compact şi bridge.

Datorită înălţimii reduse, în general între 10 şi 30cm, acestea nu se folosesc pe sol, ci se sprijină pe alte obiecte aflate la înălţimi corespunzătoare, atât pentru a putea obţine încadrările dorite cât şi pentru comoditatea fotografierii.

Pentru evitarea mişcării în timpul expunerii, se recomandă folosirea funcţiei de întârziere a declanşării. Astfel, lipsa oglinzii şi obturatoarele centrale folosite în aparatele compact devin importante avantaje care conduc la o absenţă aproape totală a vibraţiilor care dăunează calităţii imaginii.

Minitrepiedele includ şi un cap miniatural, care datorită dimensiunilor reduse face parte integrantă din structura de rezistenţă şi care permite orientarea aparatului pentru încadrare.

Cu toate că permit şi poziţionarea verticală a aparatelor, aceasta nu este recomandată deoarece datorită dimensiunilor reduse ansamblul va fi prea puţin stabil.

Pe lângă utilizarea cu aparate compact, minitrepidele sunt interesante şi pentru posesorii de DSLR-uri datorită faptului ca pot fi folosite ca sprijin orientabil pe suprafeţele cele mai diverse, de la mese, la balustrade, stâlpi şi copaci. Chiar dacă nu se pot folosi timpi de expunere foarte lungi, această soluţie de fotografiere este practică în suficiente cazuri pentru ca minitrepiedul să obţină un loc permanent în trusa fotografică.

Trepiede ultra-uşoare

Cu o greutate proprie în jur de 1kg, acestea sunt foarte potrivite pentru utilizarea cu aparate compact şi bridge, dar pot fi folosite şi cu DSLR-uri uşoare, în special cu obiectivele de kit, mai puţin voluminoase.

Construite în primul rând pentru portabilitate, ele au lungimea între 50-60cm şi se înalţă în jur de 1,5m, suficient pentru majoritatea situaţiilor în care este necesar un trepied.

Trepiedele din această categorie se livrează în general cu capete panoramice incluse şi dispun de coloană centrală, unele chiar cu cremalieră.

Pentru obţinerea unei greutăţi cât mai mici, mecanismele de blocare şi capetele sunt executate din plastic, dar sunt suficient de solide pentru utilizarea ocazională la care sunt supuse de fotografii amatori. Capetele cu plăcuţe de prindere amovibile sunt foarte practice deoarece plăcuţa poate fi lăsată montată pe aparat, iar montarea şi demontarea devin foarte rapide şi comode.

Foarte practice pentru fotografii nocturne sau de interior, aceste trepiede sunt totuşi sensibile la vibraţiile datorate vântului la fotografiile de exterior, în special datorită greutăţii foarte reduse, iar sarcina modestă suportată, de max. 2-3kg, nu permite stabilizarea lor prin agăţarea genţii de trepied.

Avantajul major al acestor trepiede este uşurinţa la transport, care le face să fie prezente în călătorii în care un trepied mai greu ar fi lăsat acasă. În această categorie am inclus şi un minitrepied robust, mai potrivit pentru aparate bridge şi DSLR şi un minitrepied telescopic care se poate înălţa la 1m fiind extrem de portabil cu cei 28cm lungime şi 500g greutate.

Trepiede uşoare

Recomandate în special pentru aparatele DSLR “entry level”, dar de interes şi pentru utilizatorii de aparate bridge cu zoom-uri cu focală mare, trepiedele din această categorie au între 1,2-2kg iar structura este suficient de solidă pentru a putea susţine o sarcină maximă de 2,5-4kg.

Construcţia este în continuare proiectată pentru o greutate mică a trepiedului, iar mare parte din mecanisme sunt din plastic, dar execuţia este mai îngrijită şi performanţele lor sunt superioare trepiedelor ultra-uşoare.

Înalţimea maximă este în jur de 1,5-1,7m, mult mai comodă pentru fotografiere, iar coloana centrală este prezentă fără excepţie, unele dispunând de cremalieră cu blocare pentru o glisare mai lină a aparatului pe verticală.

Capetele sunt panoramice 3D, deci permit poziţionarea aparatului şi pentru fotografierea pe verticală, toate dispunând de mecanismul cu plăcuţe amovibile pentru montare rapidă. Deoarece capetele şi plăcuţele sunt din plastic, este bine să fie evitată deplasarea trepiedului cu aparatul montat.

Sistemul de stabilizare a picioarelor permite o mai bună rigiditate în condiţiile unei greutăţi totale destul de reduse. Acest sistem, împreună cu coloana centrală cu cremalieră, duce însă la lipsa posibilităţii de a fotografia din apropierea solului, înălţimea minimă utilizabilă fiind foarte aproape de lungimea trepiedului când este strâns.

Aceste trepiede satisfac în mare măsură cerinţele fotografilor amatori cu truse de greutate medie, care doresc un sprijin sigur pentru aparat, dar care să fie în acelaşi timp uşor de transportat.

Trepiede medii

Pentru posesorii de truse DSLR mai complexe, incluzînd o serie de obiective mai voluminoase sau cu focale mai mari, sunt recomandate trepiedele medii.

Acestea sunt mai grele şi ceva mai lungi, dar construcţia este mult mai solidă, cu mecanisme cel puţin parţial metalice, mult mai sigure şi mai fiabile decât cele din plastic, capabile să reziste la o utilizare frecventă în condiţii dificile.

Picioarele trepiedelor sunt realizate din profile mai groase, ceea ce asigură atât o rezistenţă sporită la vibraţii cât şi posibilitatea de a suporta sarcini mai mari, între 3-5kg, suficient pentru majoritatea echipamentului aflat în uzul fotografilor amatori. La aceste trepiede apare posibilitatea de înclinare în trepte a picioarelor, pentru obţinerea unei înălţimi de lucru mai mici a trepiedului.

În această clasă de trepiede apar capetele interschimbabile, cu toate că unele se livrează cu un cap 3D, de această dată cu preponderenţă metalic. Posibilitatea de a înlocui capul trepiedului este foarte importantă pentru fotografii pretenţioşi, deoarece anumite situaţii fotografice se rezolvă mai bine cu un anumit model de cap de trepied.

La acest nivel, trepiedul poate fi considerat o investiţie, aceste modele având şanse mari să satisfacă necesităţile fotografului pe o perioadă mai lungă, chiar după ce aparatul actual este înlocuit cu un model superior.

Aceste trepiede reprezintă compromisul optim între posibilităţile de utilizare, siguranţa în exploatare, comoditatea la transport şi preţ, singura lor limitare este greutatea maximă suportată, nefiind recomandate pentru aparate grele şi teleobiective mari.

Trepiede profesionale

Pentru utilizare constantă cu echipament fotografic voluminos şi greu, se recomandă trepiedele din seriile profesionale. Deoarece soliditatea şi fiabilitatea sunt cerinţele cele mai importante ale acestor trepiede, ele sunt semnificativ mai grele, masa fiind proporţională cu a echipamentului care trebuie susţinut.

Un avantaj al greutăţii sporite şi al stabilităţii mai mari este rezistenţa la loviri accidentale în timp ce aparatul este montat pe trepied, riscul de răsturnare fiind mult redus. Ele ajung la înălţimi semnificativ mai mari, 1,6-1,8m, foarte practice pentru obţinerea unor perspective favorabile în cazul fotografiei de interioare.

Mecanismele de blocare ale picioarelor şi cele care asigură înclinarea în trepte sunt foarte îngrijit lucrate pentru o funcţionare sigură şi o stabilitate sporită.

Foarte interesante sunt modelele care permit înclinarea cu unghi variabil a coloanei centrale deoarece aparatul poate fi aşezat în poziţii imposibil de atins cu trepiede obişnuite, pentru încadrări precise ale subiectelor dificile.

Majoritatea trepiedelor profesionale se livrează fără cap, pentru a da prilejul fotografului să-l aleagă pe cel mai potrivit pentru aplicaţiile dorite, fiind disponibile într-o mare varietate de modele, de la cele cu bilă, 3D, micrometrice până la dispozitivele speciale de panoramare.

Utilizabile atât în studio cât şi în teren, trepiedele profesionale sunt capabile de la a susţine fără probleme aparate DSLR grele şi teleobiective performante la obţinerea de compoziţii elaborate în macrofotografie, sau la utilizarea obiectivelor cu corecţie de perspectivă.

Trepiede de studio

Pentru susţinerea aparaturii grele în condiţii de stabilitate maximă şi eliminarea cât mai completă a vibraţiilor, nimic nu poate înlocui un trepied mai greu.

Dacă pentru deplasări, şi în special pentru cele care presupun transportarea pe jos a echipamentului, acestea sunt complet inadecvate, la utilizarea în studio trepiedele grele sunt cele mai potrivite.

Caracteristicile unui bun trepied de studio sunt stabilitatea extremă, uşurinţa în manipulare şi fiabilitatea cât mai bună, iar soluţiile constructive pentru îndeplinirea acestora duc în general la o greutate mai mare decât a trepiedelor de teren.

Majoritatea fotografilor profesionişti au de obicei cel puţin două trepiede, unul mai uşor transportabil rezervat pentru deplasări, celălalt mai masiv pentru studio, unde dimensiunile şi greutatea sunt mai degrabă avantaje, limitând riscurile de deteriorare a aparaturii în cazul lovirii accidentale a trepiedului.

Capetele 3D sunt ideale pentru echipamentul greu, inclusiv pentru aparatele de format mediu, având avantajul că permit orientarea independentă pe cele trei axe deci o mai mare precizie de poziţionare. Prin slăbirea manetei care blochează mişcarea orizontală şi controlul celei verticale, aceste capete devin suficient de rapide pentru fotografia de portret, chiar dacă subiectul îşi modifică poziţia în mod continuu.

Pentru fotografia de produse, o coloană centrală cu cremalieră solidă este foarte comodă, evitându-se necesitatea de a regla înalţimea trepiedului prin modificarea lungimii picioarelor, destul de laborioasă chiar dacă blocarea se face cu cleme cu acţiune rapidă.

Trepiede video

Indiferent de camera video folosită, de la cea mai uşoară la camerele profesionale de studio, utilizarea trepiedului este strict necesară pentru o filmare de calitate, cel mai sigur semn de amatorism fiind tremurul imaginii din cauza nestabilizării corespunzătoare a camerei la filmarea din mână.

Cu toate că prin montarea unui cap video pe un trepied foto se pot obţine rezultate mulţumitoare, trepiedele video dedicate dispun în general de soluţii constructive deosebite pentru a satisface cerinţele specifice filmării.

Astfel, trepiedele video au nevoie de o mai mare rigiditate la torsiune pentru a putea permite panoramarea lină, fără apariţia vibraţiilor în cazul răsucirii camerei. Aceasta se realizează atât prin construcţia specială a picioarelor cât şi cu ajutorul mecanismelor de rigidizare folosite.

Stabilitatea este amplificată şi de o greutate mai mare decât media trepiedelor foto. Calitatea imaginii fiind mult mai importantă decât comoditatea la transport, trepiedul video este o piesă esenţială a echipamentului. Mecanismele de blocare ale picioarelor sunt cu acţiune rapidă, pentru a putea modifica uşor înălţimea de la care se filmează.

Pentru asigurarea rotirii precise a camerei într-un plan strict orizontal, trepiedele dedicate dispun de o calotă sferică care permite asigurarea comodă şi precisă a orizontalităţii capului.

Spre deosebire de capetele de trepied destinate fotografierii, cele video se rotesc doar pe două axe, dar asigură o mişcare fluidă pentru a nu transmite vibraţii în cameră. Fluiditatea şi constanţa mişcării sunt ajutate şi de mânerele mult mai lungi decât cele ale capetelor foto.

Text & foto: Radu Grozescu

Related Posts:

  • No Related Posts

One Response to “Trepiede – Alegere şi utilizare”

  1. Dle Radu Grozescu.Va multumesc pentru lectia de mai sus, care a fost pe cat de explicita pe atat de competenta.Din partea mea …TOATA STIMA

Leave a Reply