Superzoom – obiectivul ideal pentru călătorii

În sezonul estival posesorul de camera DSLR se confruntă cu veşnica dilemă: ce aparat foto este mai bun ca partener de călătorie?

Pe de o parte ar fi aparatele compact şi bridge gândite să prezinte interes pentru fotografii avansaţi, gen Canon G10 sau Nikon P90, dar care, oricât de sofisticate ar fi, nu oferă calitatea imaginii comparabilă cu a DSLR-urilor, mai ales când condiţiile de iluminare încep să se degradeze, sau dacă e vorba de surprinderea unor scene dinamice.

Cealaltă alternativă ar fi DSLR-ul, a cărui utilizare este, în acelaşi timp, un automatism şi o plăcere. Necazul e ca aparatul e cam mare şi cam greu, iar colecţia de obiective care ar acoperi cu succes diversele situaţii care pot apărea în timpul vacanţei este atât de voluminoasă şi de grea încât este perfect incompatibilă cu ideea de odihnă şi relaxare. Să alegi un singur obiectiv înseamnă să laşi tot felul de situaţii fotografice neacoperite, lucru greu de acceptat de către fotografii pasionaţi.

În ajutorul celei de-a doua alternative vine o categorie de obiective special concepută pentru asemenea ocazii: superzoom-urile. Acestea sunt obiective relativ compacte, a căror greutate se învârte în jurul jumătăţii de kilogram, dar marele lor punct de atracţie este plaja de focale, care începe de la superangular mediu, echivalent 28 mm pe format 35 mm, şi se întinde până în domeniul teleobiectivelor, în jur de 300mm pe format 35 mm, factorul de zoom fiind în jur de 10x.

Cu un asemenea obiectiv se poate fotografia aproape orice tip de scenă cu care ne putem întâlni în vacanţă sau într-o călătorie al cărei scop principal nu este fotografia.

Punctele comune ale acestor obiective sunt:

- Lungimea obiectivului se măreşte cu creşterea distanţei focale, ajungând practic să se dubleze la focala maximă.
- Aceste obiective au o construcţie bazată pe două tuburi telescopice care culisează treptat din corpul obiectivului, pe măsură ce creşte focala.
- Având în vedere limita superioară a plajei de focale, tot mai multe superzoom-uri sunt prevăzute cu stabilizatoare optice de imagine, în special versiunile pentru Canon şi Nikon, care nu au stabilizare pe senzor.
- Luminozitatea începe de la f/3,5 la focala minimă şi ajunge până la 5,6 sau 6,3 la focalele mari, lucru care poate pune în dificultate sistemele de focalizare automată în condiţii precare de iluminare.
- Majoritatea lor dispun de posibilitatea de a atinge scări de reproducere în jur de 1:4 la focala maximă, foarte practic pentru a realiza fotografii de tip macro.

Plaja largă de focale, în afară de faptul că este marele punct de atracţie al acestor obiective, este şi principala sursă de imperfecţiuni optice. Un zoom cu factor 10x nu poate fi corectat, cel puţin la nivelul tehnologiei actuale, la fel de bine ca un zoom uzual, cu factor de până în 4x.

Din acest motiv, distorsiunile geometrice sunt pronunţate în special la capatul superangular, iar claritatea are de suferit mai ales în zona de teleobiectiv. Această realitate îi determină pe mulţi fotografi care nu au înţeles sensul acestor obiective să le desconsidere fără drept de apel. În realitate, problema nu e că sunt mai puţin perfecte decât alte obiective, ci dacă aceste imperfecţiuni compromit sau nu fotografiile făcute cu ele.

Întrucât e vorba de fotografii de vacanţă, care nu vor fi supuse niciodată unor crop-uri extreme sau imprimate în format mare, calitatea imaginilor oferite de aceste obiective este perfect adecvată scopului.

Toţi cei care au vrut să pună în evidenţă aceste pierderi de calitate au trebuit să recurgă la comparaţii pixel la pixel cu imagini produse de obiective performante, de obicei în colţurile imaginii, iar din punct de vedere practic, asemenea comparaţii sunt lipsite de sens.

Pentru că am amintit de limitările acestor obiective, e cazul să vedem şi cum pot fi minimizate efectele lor în practică:

- Cu scopul optimizării clarităţii imaginilor, e bine să se evite, pe cât posibil, fotografierea la diafragma maximă, utilizând diafragma 8 sau 11 ori de câte ori este posibil.

- Metoda cea mai eficientă de a ţine în frâu distorsiunile geometrice este cadrarea „creativă”, evitând liniile drepte la marginile cadrului.

- De asemenea, când fotografiem la focale mici, este bine să căutăm a menţine axul obiectivului cât mai aproape de orizontală, pentru a evita deformările de perspectivă care pot apărea la fotografiile făcute cu obiective superangulare, indiferent de calitatea lor, efectul fiind strict corelat cu unghiul de cuprindere al obiectivului.

Stabilizarea optică, prezentă la obiectivele pentru Canon şi Nikon cu oarece pretenţii, este o funcţie adesea greşit înţeleasă, motiv pentru care unele firme au adoptat termeni ca „reducerea vibraţiilor” sau „controlul vibraţiilor” pentru a se referi la ea. Stabilizarea optică încearcă să compenseze mişcările
obiectivului în timpul expunerii, dar nu poate face nimic pentru a compensa mişcarea subiectului.

La timpi mai lungi de expunere, subiectele în mişcare vor ieşi neclare în fotografie, fie că stabilizarea este activată sau nu. În schimb, neclarităţile datorate mişcării aparatului, cu atât mai pronunţate cu cât focala este mai lungă, vor fi substanţial reduse, lucru vizibil în cazul subiectelor statice.

La focale mai scurte de 100mm şi timpi de expunere mai scurţi de 1/100 secundă, stabilizarea optică nu este necesară, motiv pentru care nu recomand activarea acestei funcţii decât atunci când este nevoie de ea. În acest fel se economiseşte energia bateriei şi se evită diversele efecte secundare ale funcţionării sistemului de stabilizare optică, precum ar fi zgomotele şi tresăririle imaginii în vizor în momentul în care sistemul se activează şi se dezactivează.

Alegerea obiectivului de vacanţă se face după aceleaşi criterii ca şi în cazul celorlalte tipuri de obiective. Şi aici principiul anglo-saxon „you get what you pay for” îşi păstrează valabilitatea, deci nu este realist să aşteptăm aceleaşi performanţe de la un obiectiv ieftin şi fără stabilizare optică, faţă de un obiectiv care este, adesea, de peste două ori mai scump.

Pe de altă parte, chiar şi cele mai abordabile obiective din această categorie permit obţinerea unor fotografii de vacanţă perfect acceptabile, aşa că nu ar trebui desconsiderate din start de către cei care nu vor să investească prea mult într-un asemenea obiectiv.

Important este ca, atunci când îl testaţi în magazin, să aveţi clar în minte scopul lui şi modul în care vor fi utilizate fotografiile făcute cu el şi să nu vă cramponaţi de imperfecţiunile imaginilor examinate pixel la pixel, în special ale celor obţinute la focala maximă. Dacă imaginea arată bine scalată la 50% pe ecranul computerului, obiectivul şi-a făcut bine treaba.

Text & foto: Dan Pop

Related Posts:

Leave a Reply