Spyder 3 Pro

Făcând parte din cea de a 3-a generaţie de colorimetre de la Datacolor, Spyder3 Pro se adresează, după cum scrie pe site-ul firmei producătoare, tuturor „fotografilor serioşi şi profesionişti” care au nevoie de un înalt grad de acurateţe a redării culorilor.

Pentru o descriere mai detaliată şi plină de atribute de marketing, recomand vizitarea site-ului firmei Datacolor, inclusiv pentru o comparaţie între diferite versiuni ale acestui colorimetru.

Testul de funcţionare a demarat prin instalarea programului propriu-zis, aflat pe CD. După instalare, aşa cum m-am obişnuit şi în cazul altor programe, am căutat pe site+ul producătorului ultimul update al programului.

Aici puteţi vedea articolul original, apărut în revista FotoClass:
Click pe imagine pentru mărire

După descărcarea, instalarea şi rularea acestuia am constatat cu uimire că la noua versiune se cere activarea programului! Asta înseamnă că funcţionarea va fi limitată la un număr de calculatoare, ceea ce nu mi se pare deloc corect.

Pe site-ul Datacolor scrie că la o aceeaşi locaţie fizică programul se poate instala pe unul sau mai multe calculatoare şi pe alte 5 laptop-uri, notebook-uri sau alte calculatoare portabile, fără a da alte indicaţii. Cum face programul distincţie între un calculator desktop şi unul portabil (considerând că pot face parte şi portabilele dintr-un reţea internă cu aceiaşi clasă de IP-uri) asta numai ei ştiu.

Oricum, recomand tuturor astfel de echipamente, pe care le consider elementare în dotarea unui fotograf. Acest colorimetru se poate eventual achiziţiona şi într-un grup de prieteni (conform celor de mai sus, maxim 6 persoane) care îşi pot împrumuta unul altuia dispozitivul.

Programul are două componente, Spyder3Utility şi aplicaţia Spyder3Pro propriu-zisă. Componenta utilitară este folosită pentru a rula la pornirea sistemului şi pentru monitorizarea luminii ambientale, dacă suferă variaţii faţă de cea folosită la calibrarea monitorului, prin aprinderea intermitentă a unei luminiţe roşii de avertizare.

La pornirea programului acesta va solicita alegerea dispozitivului ce urmează a fi calibrat (foto1). După ce se alege tipul de monitor dorit (LCD, CRT sau de laptop, se selectează controalele avute de monitor (foto2). Bifăm toate controalele la care avem acces din interfaţa monitorului pe care-l calibrăm.

După bifare apare o nouă fereastră în care se face recomandarea să resetăm monitorul la valorile implicite. În principiu este ok pentru că este posibil ca valorile avute la un moment dat să nu ne permită un alt reglaj (de exemplu glisoarele RGB), fiind la capăt de scală.

Este bine să verificăm dacă ele se situează în interiorul gamei de reglaj, pentru a putea avea posibilitatea de a le ajusta într-o parte sau alta.

Programul nu este chiar cel mai bun din punct de vedere al logicii de funcţionare şi ale setărilor necesare, cum ar fi de exemplu în cazul în care dorim ca reglajul de alb să îl realizăm prin glisoare RGB.

Dacă ne dorim o astfel de variantă atunci trebuie să închidem fereastra de atenţionare ce tocmai a apărut (foto3) şi să mergem în preferinţe să bifăm activarea acestei opţiuni.

Câteodată americanii sunt mai greu de înţeles în ceea ce fac, iar aici pe lângă o lipsă de simplitate în setări, au utilizat ferestre în exces.

Alegând această variantă iar apare o fereastră (v-am spus că le plac ferestrele) cu alte indicaţii. Apoi iar nişte indicaţii… şi în sfârşit o altă fereastră cu setările implicite recomandate. Pe care le recomand şi eu (foto7).

Următorul pas este poziţionarea colorimetrului pe centrul ecranului, conform unui desen (foto5). Poziţionarea fizică a dispozitivului (fără să se îndepărteze de ecran) mi-a creat ceva probleme, finalizîndu-le prin ţinerea cu mâna a acestuia până la finalizarea procesului de calibrare (nu durează chiar aşa de mult).

După primele citiri ale culorilor de pe ecran, programul stabileşte şi afişează valorile canalelor RGB citite, printr-o grafică intuitivă, vizualizând aceste valori prin nişte coloane colorate, a căror margine superioară trebuie să fie în interiorul unui dreptunghi.

Acum este momentul de a regla din glisoarele RGB ale monitorului (accesibile prin meniul propriu al monitorului) pănă cănd aceste margini superioare se vor regăsi în interiorul acelui dreptunghi (foto7).

În acel moment se consideră că reglajul de alb al monitorului a fost realizat corect. După fiecare ajustare a glisoarelor RGB ale monitorului, pentru ca dispozitivul să citească noile valori, trebuie să dăm click pe butonul de update.

După care dăm click pe butonul „next” având ca rezultat demararea citirii altor pătrăţele de culoare şi crearea propriu-zisă a profilului specific monitorului şi a plăcii grafice ce-l comandă (save profile, foto8).

După salvare, avem posibilitatea să vizualizăm aspectul unei imagini, comparativ, înainte şi după calibrare (foto 9).

În acest moment aveţi monitorul calibrat. Se poate verifica în proprietăţile sistemului existenţa noului profil.

Concluzia este că programul, deşi foloseşte cam multe ferestre (în special la prima rulare), este foarte intuitiv, iar echipamentul oferă rezultate foarte bune în ceea ce priveşte calibrarea monitoarelor. Pentru mai multe opţiuni şi caracteristici superioare recomandarea este pentru modelul Spyder 3 Elite.

Text: Marcel Eremia, Foto: Radu Grozescu

Related Posts:

Leave a Reply