Sony A230

Sony A230 este un DSLR entry level la un raport calitate/preţ bun, destinat amatorilor care nu sunt mulţumiţi cu ceea ce le oferă un aparat foto compact sau bridge.

Sony Alpha A230 este un aparat foto entry level destinat în special celor ce doresc să facă pasul de la un aparat compact sau bridge la un DSLR. Înlocuind Alpha A200, noul model se situează în aceeaşi gamă de aparate entry level ca şi Nikon D3000, Olympus E-450, Pentax K-m şi Canon EOS 1000D. Toate au aceeaşi rezoluţie a senzorului, 10 megapixeli.

DSLR-urile Sony pot fi văzute la www.F64.ro

 

Aici puteţi vedea articolul original, apărut în revista FotoClass:
Click pe imagine pentru mărire

 

Sony se diferenţiază însă prin numărul mai redus de cadre pe secundă (2,5) faţă de competitori care oferă cel puţin 3 cadre pe secundă, dar şi prin stabilizatorul de imagine din corp (exceptând modelul de la Pentax).

De remarcat faptul că este primul aparat Sony care acceptă două tipuri de carduri de memorie, Memory Stick PRO duo şi carduri SDHC (vechile modele foloseau carduri Compact Flash). Un lucru îmbucurător. Un aparat foto entry level cu două sloturi de carduri de memorie! Dual slot-ul nu este însă unul automat. Utilizatorul va trebui să comute manual între cele două tipuri de carduri de memorie. Dacă în aparat nu se află nici un card, sau selectorul este comutat pe un card greşit, aparatul afişează un mesaj prin care înştiinţează utilizatorul că nu există card în aparat.

Având aparatul la testare şi necitind în acel moment manualul, am folosit un card SD şi mare mi-a fost mirarea când eram înştiinţat că nu există card în aparat. Am crezut iniţial că am cardul defect. Mi-am dat seama de greşeală numai după ce am deschis „uşiţa” din stânga aparatului şi am văzut comutatorul de selectare.

Din punct de vedere constructiv, A230, ca de altfel toate modelele noi de la Sony, nu mai are nimic din modelele anterioare, unde designul a fost preluat de la Konica Minolta. Gripul este şi el diferit faţă de celelalte aparate DSLR, la prima vedere dând senzaţia de neterminat.

Distanţa dintre rotiţa din faţă şi declanşator este neobişnuit de mare. Dar datorită formei sale, se pot folosi ambele degete, arătătorul pe declanşator, degetul mijlociu pe rotiţa de selectare.

Plasticul este decent, nu se deosebeşte cu nimic faţă de competitori. Ce mi-a plăcut este cauciucul care îmbracă ambele părţi frontale ale aparatului. Rotiţa de selectare a modurilor de fotografiere este semi-îngropată pe partea stângă.

Numărul butoanelor este redus pentru a nu zăpăci utilizatorul. Lipseşte însă un buton dedicat pentru selectarea punctului de focalizare. Lipsa posibilităţii selectării rapide a punctului de focalizare poate fi foarte frustrant în anumite situaţii (punctul de focalizare poate fi ales prin apăsarea tastei Fn, apoi navigând în submeniul AF area – zonă punct autofocus, apoi alegând zona Local; şi ca totul sa fie şi mai îngreunat, selectarea se poate face numai prin săgeţile stânga-dreapta, un adevărat chin pentru a selecta un „simplu” punct de focalizare).

În plus, în lumină slabă, la capătul lung al obiectivului (tele), focalizarea este extrem de dificilă. Când spun lumină slabă nu mă refer la întuneric, ci lumina într-o zi noroasă, atunci când pentru a nu obţine fotografii mişcate ridici valoarea ISO la 400 sau chiar 800.

De asemenea simt lipsa butonului de ridicare a blitzului încorporat. Pentru a-l putea folosi trebuie apăsată tasta destinată blitzului şi selectată apoi opţiunea dorită. Blitzul se va ridica la o jumătate de apăsare a butonului de declanşare.

Lipsa butoanelor dedicate cu siguranţă nu zăpăceşte un utilizator începător în ale DSLR-ului, dar setarea aparatului foto este astfel îngreunată.

Senzorul CCD de 10 megapixeli şi 23,6 × 15,8 mm, în format APS-C, cu o densitate a pixelilor de 2.8 MP/cm², oferă suficiente detalii pentru printuri A3 şi chiar mai mari. Sensibilitatea se situează între ISO 100 – 3200, iar fotografiile captate sunt perfect utilizabile până la ISO 1600. Între ISO 1600 şi 3200 apare zgomotul de imagine, dar m-a impresionat în mod foarte plăcut modul în care aparatul controlează zgomotul atunci când se fotografiază în format jpeg. După ce am comparat aceeaşi imagine în format RAW şi JPEG, consider că A230 se descurcă de minune cu filtrul destinat diminuării zgomotului de imagine.

Senzorul se află montat pe o platformă mobilă care se mişcă pentru a contrabalansa tremuratul mâinii. Ca şi la celelalte aparate foto cu stabilizator de imagine în corp, funcţionarea şi efectul acestuia nu poate fi observat prin vizor, dar în schimb sunt „stabilizate” toate obiectivele (mai ales când vine vorba de obiectivele fixe, cum ar fi un 50mm 1.8).

Redarea culorilor este plăcută, naturală, dar ca orice aparat foto, dificultăţile apar atunci când există surse de lumină de temperaturi diferite. În astfel de situaţii se poate folosi un greycard, cum ar fi Micnova Digital Grey Card MQ-DGC1, bineînţeles cu setarea aparatului pe balans de alb particularizat.

A230 stochează imagini în format RAW, JPEG şi RAW+JPEG.

Măsurarea expunerii se face prin TTL, cu celulă de măsurare SPC în formă de fagure cu 40 de segmente. Modurile de măsurare disponibile sunt cele uzuale pentru un DSLR: multisegment, preponderent central, punct.

Expunerea se poate face complet automat, cu program automat, prioritate de diafragmă, prioritate de timp, complet manuală. Bineînţeles că există şi modurile tip scenă, indispensabile la un aparat entry-level (portret, peisaj, macro, sport, apus, fotografie de noapte). Se poate observa existenţa detaliilor chiar şi în condiţii de lumină slabă. Sistemul de măsurare al luminozităţii lucrează bine având în vedere existenţa zonelor întunecate combinate cu zone de lumină intensă.

Procesorul folosit este cel obişnuit la aparatele foto DSLR Sony – Bionz. Aparatul este gata de fotografiere în 0,6 secunde, durata de la apăsarea declanşatorului şi până la captarea imaginii este de 0,194 secunde cu autofocus şi 0,107 secunde cu prefocalizare. Punctele de focalizare sunt şi ele mai mari, fiind astfel mult mai vizibile faţă de cele ale modelelor precedente.

O altă diferenţă majoră faţă de modelele vechi: obiectivul de kit este un 18-55, mai scurt şi mai uşor decât vechiul 18-70mm şi primul din linia de obiective SAM – Smooth Autofocus Motor – motor de autofocalizare lin.

Alpha A230 este compatibil cu toate obiectivele Sony Alpha şi cu obiectivele cu baionetă A de la Minolta şi Konica Minolta. Printre obiective recomand următoarele: Tamron 55-200mm f/4-5.6 (o completare la obiectivul de kit), Sony DT 50mm f/1.8 SAM (un obiectiv luminos, excelent pentru portrete), Tamron AF 70-300mm f/4-5.6 Di LD Macro (un tele puternic cu valenţe de macro 1:2), Sony AF D 75-300mm f/4.5-5.6 Alpha Series (tele clasic), Sony SAL 28mm f/2.8 (un 42mm luminos), Sigma 18- 125mm F3.8-5.6 DC HSM (o alternativă de obiectiv all around, de zi cu zi, datorită plajei focale oferite, cu motor ultrasonic silenţios), Tamron AF SP 17-50mm f/2.8 XR Di II LD IF (un excelent înlocuitor pentru obiectivul de kit), Sigma 10-20mm f/4-5.6 (un obiectiv ultrawide).

Ce ar mai fi de spus: lipseşte funcţia de antişoc prin care se diminuează mişcările provocate de vibraţiile apărute la deplasarea oglinzii şi butonul de previzualizare a profunzimii de câmp. Funcţia de Auto-ISO lucrează numai între ISO 100 – 400, fără posibilitate de setare a intervalului de valori (se pot seta însă manual valorile până la ISO 3.200).

O altă bilă neagră, totodată amuzantă, este pseudo-capacul pentru obiectiv. Acesta este dintr-un plastic foarte subţire, semitransparent. Tot în zona deosebitului se poate enumera şi capacul pentru corpul aparatului, din plastic alb, lucru atipic.

CONCLUZIE

Sony A280 este un DSLR entry level la un raport calitate/ preţ bun, destinat amatorilor care nu sunt mulţumiţi cu ceea ce le oferă un aparat foto compact sau bridge.

Rezolvă onorabil majoritatea situaţiilor de fotografiere, bineînţeles împreună cu obiectivele adecvate (macro, tele sau ultrawide).

AVANTAJE

- obiectivul de kit decent
- AF rapid cu punctele de focalizare mari
- două tipuri de carduri de memorie
- comportamentul la valori ISO până la 1600
- stabilizatorul de imagine din corp
- zgomotul redus al obturatorului
- vizorul bun pentru un aparat entry-level
- conectivitate HDMI
- senzorii de sub vizor care sting ecranul la ducerea la ochi a aparatului concomitent cu prefocalizarea automată (cea din urmă funcţie putând fi dezactivată)

DEZAVANTAJE

- lipsa Live View-ului
- lipsa unor butoane cu funcţii directe
- nu există posibilitatea de a vizualiza profunzimea de câmp
- viteză mică pentru fotografierea în rafală

DATE TEHNICE

CAPTOR: CCD, 23,6 x 15,8mm
REZOLUŢIE: 10,2 MP, 3872 x 2592 pixeli
SIS. ANTIPRAF: Piezoelectric + antistatic
BODY: şasiu din aluminiu, exterior plastic
FORMATE IMG.: RAW, jpeg, RAW + jpeg
FILMARE: Nu
AUTOFOCUS: TTL, detecţie de fază
OBTURATOR: 30s-1/4000s, flash 1/160s
CADENŢĂ: 2,5 cadre pe secundă
FLASH: N.G. 10 / 100 ISO
SENSIBILITATE: 100-3200 ISO
VIZOR: pentamirror, 95%, mărire 0,83x
MONITOR: 2,7”, 230.400 pixeli
LIVE VIEW: Nu
STABILIZARE IMG.: Steadyshot
STOCARE: Memory Stick Pro, SD/SDHC
ALIMENTARE: InfoLithium NP-FH50
DIMENSIUNI: 128 x 97 x 67,5mm
GREUTATE: 450 g
INFO: www.f64.ro

Text & foto: Sorin Voicu

Related Posts:

Leave a Reply