Olympus E-30

E-30 este un studio creativ în format DSLR. Argumentul forte: setul de filtre artistice digitale disponibile direct la fotografiere cu afişare în modul Live View.

Recent am avut ocazia de a proba un Olympus E-30 timp de trei zile. Desigur, este nevoie de ceva mai mult timp pentru a putea cunoaşte mai pe îndelete o cameră foto complexă, drept pentru care în cele ce urmează încerc să vă prezint o evaluare generală.

Prima surpriză a fost atunci când am deschis pachetul şi am văzut manualul în limba română. Jos pălăria pentru Olympus Romania şi MGT. De ce? Pentru că se oferă un manual în limba română pentru o cameră foto foarte nouă. Şi bine structurat, într-un limbaj uşor de înţeles.

Având experienţă de lucru cu un E-500, E-30 mi se pare un mare salt înainte (chiar şi faţă de un E-520), noul model apropiindu-se mult de E-3, vârful de gamă.

 

Aici puteţi vedea articolul original, apărut în revista FotoClass:
Click pe imagine pentru mărire

 

Corpul aparatului este bine echilibrat, masiv, mai uşor totuşi decât cele din aliaj de magneziu, finisaj excelent, comenzi logic amplasate, priză bună.

Olympus E-30 dispune de 11 puncte de focalizare complet bi-axial, cu mod AF toate ţintele, unde camera focalizează asupra subiectului din faţă folosind toate cele 11 puncte AF, un mod AF punct unic, un mod AF dinamic cu ţintă unică (dacă aparatul foto nu poate focaliza asupra subiectului cu ţinta AF selectată, va focaliza utilizând ţinta/ punctul AF adiacent); 12.3 megapixeli, al doilea ecran LCD monocrom pe partea superioară a corpului, corp din plastic armat cu fibră de sticlă, procesor TruePic III, filtre artistice.

Ecranul complet rabatabil ajută foarte mult la modul de fotografiere cu Live View, permiţând obţinerea unor unghiuri de fotografiere inedite, multe aproape imposibil de realizat prin folosirea unui vizor clasic.

Meniul este intuitiv, bine structurat, specific Olympus. De altfel explicat pe îndelete în manualul aparatului. Un începător, chiar şi un avansat, va avea totuşi puţin de furcă până când se poate considera pe deplin familiarizat cu structura complexă a meniului.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit este nivela electronică (level gauge) afişată pe vizorul aparatului dacă se ţine declanşatorul pe jumătate apăsat puţin mai mult timp (sunt afişate mai întâi datele esenţiale , după care acestea dispar şi se afişează nivela electronică pentru planul vertical). În plus, cu ecranul activat, la apăsarea tastei info, se pot afişa două nivele, una pe orizontală şi alta pe verticală.

Alte facilităţi oferite: posibilitatea de a modifica formatul imaginii (4:3, 3:2, 16:9, etc), blitz wireless, sistem de stabilizare încorporat cu o îmbunătăţire de până la 5 trepte, obturator de mare viteză cu un timp de expunere de până la 1/8000, sincronizare blitz la 1/250, fotografiere în serie cu până la 5 cadre pe secundă, binecunoscutele scene, iar ca noutate apar cele şase filtre artistice: Pop Art, Soft Focus, Pale & Light Color, Light Tone, Grainy Film, Pin Hole.

Olympus afirmă că E-30 este un studio creativ în format DSLR. Afirmaţie care stă în picioare mai ales datorită posibilităţii folosirii unor astfel de filtre direct la fotografiere (efectul filtrelor se poate observa direct înainte de fotografiere, cu ajutorul Live View).

În plus, se poate fotografia în RAW, apoi converti în jpeg (se păstrează ambele formate), după care se pot folosi mici editări ale imaginilor jpeg, cum ar fi: ajustarea umbrelor, eliminarea efectului de ochi roşii, crop în formate predefinite, alb-negru, sepia, saturaţie, dimensiunea imaginii, aspect (3:2, 16:9, 5:4, 7:6, etc). Vizorul are o rată de acoperire de cca. 98% şi o mărire de aproximativ 1,02x.

Noul senzor de 12,3 megapixeli de tip Live MOS oferă detalii fine, un zgomot de imagine mai scăzut faţă de modelele E-XXX anterioare (totuşi nu atinge nivelul competitorilor), iar datorită tehnologiei de amplificare a semnalului MOS consumul de energie este mic, deci se poate folosi Live View în mod permanent fără un consum exagerat al bateriei.

AF-ul în modul Live View este destul de rapid, dar să nu vă aşteptaţi la minuni. Se poate folosi la peisaje, arhitectură, fotografie de grup sau în studio. Pentru fotografii în mişcare se recomandă folosirea exclusivă a vizorului. Focusul este rapid, iar folosind sistemul de stabilizare în modul IS2 se poate face un panning destul de decent (vezi foto).

Am testat sensibilitatea începând cu valoarea maximală. În caseta alăturată avem două cadre (crop) la ISO 3200: foto 1- fără filtrul de zgomot activat; foto 2 – filtrul activat în treapta high. În ambele cazuri am folosit Olympus Studio 2 pentru a reduce zgomotul de imagine.

Dacă se foloseşte un alt program de înlăturare a zgomotului de imagine, rezultatul poate fi diferit, în funcţie de setări. Pentru foto 3-4 am utilizat Noiseware Professional Edition, unul standard şi altul mai puternic. De menţionat că fotografia originală a fost făcută cu un obiectiv macro, de unde şi câmpul de profunzime redus. După cum se poate vedea, folosindu-se RAW şi softuri adecvate şi fotografiile trase cu ISO 3200 sunt utilizabile (să nu uităm că exemplele de mai sus reprezintă un crop de cel puţin 100%).

La ISO 800, lucrurile stau cu mult mai bine: în foto 5 avem 35mm macro, 1/10s, IS1, f/5, ISO 800, focalizare manuală pe „OLYMPUS”, fără înlăturarea zgomotului de imagine. Am folosit PSE 4.0 pentru micşorarea imaginii şi crop în foto 6. Uşoara neclaritate provine de la focalizarea manuală şi de la timpul de expunere mare. După cum se poate observa, fotografia prezintă un zgomot de imagine mult mai redus decât în foto 7 unde am folosit acelaşi 35mm macro, 1/10s, IS1, f/5, dar la ISO 3200, focalizare manuală pe „OLYMPUS”, zgomot de imagine tratat cu Noiseware Professional Edition.

Sistemul de stabilizare a imaginii prin deplasarea senzorului are o eficienţă de până la 5 stopuri. În modul Live View, folosirea stabilizatorului de imagine necesită un minim antrenament.
Cele mai bune rezultate le-am obţinut folosindu-mă de focalizarea manuală, cu lupa activată şi ţinând butonul IS apăsat până la focalizarea manuală corectă (ţinându-se IS apăsat, sistemul de stabilizare intră în funcţiune înainte de declanşarea propriu-zisă, ajutând considerabil la focalizarea manuală).

Foto 8-9 (35mm macro, 1/6s, IS1, f/3.5, ISO 100, cadru restrâns şi crop) demonstrează că rezoluţia este excelentă, iar Olympus E-30 dispune şi de cel mai performant sistem de curăţare a senzorului disponibil la ora actuală, Supersonic Wave Filter.

Numărul de ghid al bliţului încorporat este 13, valoare similară cu cea a competitorilor direcţi, Canon EOS 50D şi Nikon D90, iar sistemul de control wireless poate comanda până la 3 grupuri de bliţuri.

Olympus E-30 este o cameră extrem de versatilă: oferă 27 de moduri de fotografiere (5 moduri de expunere, 5 moduri creative, 11 moduri de tip scene, 6 filtre artistice), slot dual de memorie (xD şi carduri CF, inclusiv UDMA High-Speed şi Microdrive), nivelă verticală şi orizontală, ecran complet rotativ.

În concluzie, Olympus E-30 este un aparat solid, fără a fi prea greu, stă bine în mână, materialele sunt de cea mai bună calitate, modul de operare este intuitiv, butoanele amplasate ergonomic, singurul lucru care poate deranja pe unii fiind ecranul mai închis. Cele 11 puncte de focalizare sunt arhisuficiente, iar posibilitatea de a seta sensibilitatea este un plus binevenit.

Ecranul rabatabil este extraordinar pentru fotografia de arhitectură, macro şi pentru obţinerea unor unghiuri inedite, dar datorită focalizării mai lente în modul Live View se pretează numai pentru subiecte statice. Posibilitatea de a edita RAW direct în aparat constituie încă un plus important.

Punctele minus pe care le-am putut identifica sunt: vizorul care ar fi fost bine să fie mai luminos, zgomotul de imagine mai accentuat începând cu ISO 800 şi AF în modul Live View pe care l-aş dori mai rapid.

Text & foto: Sorin Voicu

Related Posts:

Leave a Reply