Nikon D300

Cu un design reuşit, o manevrabilitate excelentă şi o construcţie solidă, fiind protejat la intemperii, Nikon D300 oferă calitate profesională la un preţ rezonabil.

Am să încep această prezentare cu o impresie pur subiectivă, dar mai importantă poate decât multe din aspectele de ordin tehnic care vor urma:

D300 m-a cucerit de la primul contact prin impresia de soliditate, ergonomia şi viteza de reacţie la tot ce-i ceri să facă şi, nu în ultimul rând, prin superbul monitor LCD.

Corpul aparatului este construit din aliaj de magneziu acoperit cu cauciuc în zonele de contact cu mâna utilizatorului, iar toate butoanele şi comenzile sunt suficient de mari pentru a permite utilizarea comodă chiar şi cu mănuşi.

 

Aici puteţi vedea articolul original, apărut în revista FotoClass:
Click pe imagine pentru mărire

 

Toate nişele pentru comenzi din carcasa aparatului sunt etanşate la praf şi ploaie, ceea ce, combinat cu garnitura de pe montura obiectivelor Nikon moderne, conferă o excelentă protecţie la condiţiile de mediu.

Priza aparatului în mână este perfectă, atât pentru mâinile mai robuste ale unui bărbat cât şi pentru cele mai delicate ale unei femei.

Fiind un aparat de categorie semipro, selectorul de scene a dispărut, locul lui fiind luat de butoane ce permit accesul rapid la setările de sensibilitate, balans de alb şi mod de stocare a imaginilor şi de un inel ce permite selecţia modului de declanşare: cadru cu cadru, rafală la viteză programabilă, rafală la viteza maximă, cu vizare pe monitor (Live View), cu întârziere şi cu ridicarea oglinzii la prima apăsare pe butonul declanşator şi declanşarea propriu-zisă la a doua apăsare.

De altfel, accesul la toate setările principale ale aparatului se face prin simple apăsări pe butoane dedicate şi rotiri ale unuia din cei doi selectori simpli, nefiind necesar să se recurgă la meniurile aparatului în cursul utilizării normale. Funcţiile asociate unora din aceste butoane pot fi selectate de utilizator.

Monitorul de 3’’ al aparatului are rezoluţie standard VGA (640 x 480 pixeli) şi permite o evaluare foarte precisă a calităţii imaginilor. Butonul central al selectorului multiplu (joystick) poate fi setat să mărească mult imaginea de pe monitor, astfel încât examinarea unor detalii oricât de fine se poate face cu un minim de apăsări pe butoane.

Meniurile sunt perfect lizibile pe acest monitor, iar excelenta lor structurare accelerează accesul la orice opţiune de meniu, în ciuda numărului impresionant de opţiuni. Mai mult, utilizatorul are posibilitatea să-şi grupeze opţiunile favorite în propriul său meniu, ceea ce simplifică şi mai mult acest aspect al utilizării aparatului.

Fiecare opţiune are şi explicaţiile aferente disponibile printr-o simplă apăsare pe buton, aşa că prezenţa stufosului manual nu este necesară nici atunci când ne aventurăm în zone mai puţin familiare ale sistemului de meniuri.

Aparatul este prevăzut şi cu un afişaj monocrom cu cristale lichide amplasat în partea superioară iar toate setările curente se pot face apasând un buton de pe aparat şi manevrând unul din selectori în timp ce efectul se urmăreşte pe acest afişaj de control. Nefiind nevoie de activarea monitorului principal, se economiseşte astfel energia bateriei.

Toate setările principale ale aparatului sunt afişate permanent, iar în condiţii de lumină insuficientă acest afişaj poate fi iluminat temporar prin acţionarea comutatorului principal al aparatului.

Desigur, informaţiile critice sunt prezente şi în vizorul aparatului, atunci când declanşatorul este apăsat pe jumătate şi eventualele modificări de expunere sunt vizibile şi aici. Aparatul fiind dotat cu o pentaprismă din sticlă optică, imaginea din vizor este relativ mare şi luminoasă, acoperind tot cadrul. Pentru a face cadrarea mai uşoară, peste imaginea din vizor se poate suprapune o grilă.

Senzorul CMOS de format APS-C, sau DX în terminologia Nikon (aprox. 16 x 24 mm, crop factor 1,5) cu 12 megapixeli permite fotografierea la o sensibilitate de 1600 ISO fără ca zgomotul să se manifeste neplăcut pe imagine (vezi caseta).

Se pot face astfel fotografii în lumină existentă şi nocturne cu aparatul ţinut în mână, fără ca imaginile să apară „mişcate” sau „zgomotoase”. Sensibilitatea mare vine şi în sprijinul posesorilor de teleobiective lungi, permiţând utilizarea acestora din mână, fără a mai fi nevoie de un trepied sau monopied.

Fotografii avansaţi, care preferă stocarea imaginilor în format RAW, pot alege între formatul pe 12 biţi şi cel pe 14 biţi. Modul de procesare al informaţiei produse de senzor în vederea obţinerii unui JPEG este controlabil de către utilizator în cele mai intime detalii, astfel încât imaginea finală să reflecte cât mai fidel intenţiile fotografului.

Senzorul este prevăzut şi cu un sistem performant de îndepărtare a prafului bazat pe generarea unor vibraţii de înaltă frecvenţă. Utilizatorii care schimbă des obiectivul în teren s-au convins de eficacitatea acestui sistem, intervalul între două curăţări succesive crescând simţitor.

Sistemul de focalizare automată are 51 de senzori şi permite urmărirea unui subiect mobil (3D tracking) care se mişcă printre ei. Lucru extrem de util la fotografia de sport sau de animale aflate în plină acţiune. De remarcat şi viteza motorului de focalizare, care, în combinaţie cu viteza de răspuns a senzorilor, permite focalizări extrem de rapide, uneori depăşind viteza de focalizare a obiectivelor din seria AF-S cu motor de focalizare inclus.

Focalizarea se comportă suficient de bine în condiţii de iluminare insuficientă încât mulţi utilizatori au preferat să dezactiveze complet lumina care asistă focalizarea automată.

Pe lângă 3D tracking, fotografia de acţiune mai beneficiază şi de o viteză ridicată de declanşare în rafală, de până la 6 cadre pe secundă. Vestea bună este ca această viteză poate fi mărită până la 8 cadre pe secundă, intrând pe teritoriul aparatelor profesionale, prin utilizarea grip-ului MB-D10 şi a acumulatorilor format AA în tehnologie Ni-MH sau a acumulatorului EN-EL4a, folosit în aparatele Nikon de serie profesională.

Evaluarea expunerii este făcută de un senzor dedicat cu 1005 segmente care permite, pe lângă clasicele moduri spot şi integral ponderat şi modul matricial tridimensional, în care distanţa până la subiect este luată în calcul la evaluarea expunerii optime. Mai mult, aparatul încearcă să identifice natura scenei fotografiate, folosind o bază de date încorporată, astfel încât valoarea expunerii să fie cât mai apropiată de intenţia fotografului.

Fără a fi nevoie de nici o setare din partea utilizatorului, atunci când aparatul generează imaginea în format JPEG face şi o corecţie a aberaţiilor cromatice, eliminând astfel nevoia unei eventuale post-procesari pe calculator.

Amatorii de fotografii cu flash-uri multiple pot folosi flash-ul de pe aparat în mod „commander” pentru a comanda fără fir până la 2 grupe de flash-uri compatibile cu sistemul Nikon CLS.

O altă posibilitate interesantă este ajustarea focalizării automate la obiectivele care focalizeaza mai în faţă sau mai în spate în raport cu poziţia subiectului. Aparatul poate memora corecţiile necesare pentru până la 12 obiective.

Cei care nu vor să se despartă de obiectivele Nikon manuale, care nu au posibilitatea de a comunica cu aparatul, pot defini parametrii a până la 9 asemenea obiective în aparat. Odată montat unul din ele, este suficient să fie selectat obiectivul corespunzător din tabelul cu definiţii pentru ca aparatul să poată face evaluări matriciale ale expunerii inclusiv folosind modul de prioritate de diafragmă (aceeaşi diafragmă trebuie setată pe aparat şi pe obiectiv).

Pentru cei sensibili la problema protejării drepturilor de autor, aparatul poate insera în zona de comentarii asociată fiecărei imagini (aşa-numitul EXIF) un mesaj de Copyright creat de către utilizator.

Ce nu mi-a plăcut la D300? La acest capitol sunt remarcabil de puţine lucruri de spus:

Apăsarea pe butonul central al selectorului multiplu este prea uşor de ratat, rezultând o apăsare pe unul din butoanele laterale. O soluţie recomandată de un utilizator este lipirea unui bumb pe mijlocul selectorului, alta este utilizarea selectorului multiplu de pe grip-ul opţional, care nu suferă de această problemă.

Balansul automat de alb nu dă rezultate cu adevărat bune decât pe lumină naturală şi de flash. Desigur, nu este o problemă specifică lui D300, majoritatea DSLR-urilor fiind în aceeaşi situaţie. Din fericire, este perfect corectabilă folosind un balans de alb „custom”, extrem de uşor de realizat la D300.

Aş fi preferat să pot seta viteza minimă de expunere la modul Auto ISO nu doar în valoare absolută ci şi relativ la focala obiectivului.

Şi, în ultimul rând, un monitor articulat ar fi făcut modul Live View extrem de util la fotografiile cu aparatul la firul ierbii sau deasupra capului.

La vremea respectivă, un recenzent cu mai multă experienţă decât mine a concluzionat că nu există un aparat semipro mai bun pe piaţă. Deşi a trecut un an de atunci, se poate spune în continuare că nu există un aparat semipro pe format DX mai bun pe piaţă.

Text: Dan Pop

Related Posts:

Leave a Reply