Un aparat robust, silenţios, uşor, cu un obiectiv luminos ce poate produce o imagine de înaltă calitate.

Mai întâi a fost reclama. Un nou aparat digital într-o formă clasică, tehnologie nouă, etc. Suspicios din fire în faţa reclamelor, am preferat să mă conving.

Primul contact cu Fuji X100 a avut darul de a înlătura câteva prejudecăţi. Comenzile păreau minimale, design-ul aparatului aducând un tribut substanţial liniilor clasice, materialele atent alese, texturile oferind o tactilitate plăcută. Ai tendinţa de a-l învârti pe toate părţile înainte, îşi face loc o undă de admiraţie în faţa reuşitei formei de a fi esenţială.

Aici puteţi vedea articolul original, apărut în revista FotoClass:
Click pe imagine pentru mărire

În linii mari, aparatul este un compact digital cu vocaţie profesională, propunând un obiectiv fix şi luminos echivalent focalei 35mm, diafragma maximă F2.0 cuplată cu un inel dedicat care face din modul “prioritate de diafragmă” unul din cele mai atractive, pe lângă clasicele P, S şi M.

Vizorul hibrid reprezintă de asemenea o atracţie, afişajul cuplând între vizare şi vizualizare imagine. În vizor sunt afişate informaţii referitoare la cadrare, diafragmă, timp de expunere, etc. Senzorul în format APS-C cu o rezoluţie de 12 megapixeli este implementat în tandem cu obiectivul cu focala fixă, ele fiind concepute să funcţioneze în sistem la cele mai înalte performanţe. Te-ai aştepta să fie mai greu şi mai rece. Aparatul este foarte uşor şi mâna se aşează natural pe grip şi butoane.

Iniţial, odată cu lansarea sa, au existat plângeri relative la ergonomia meniurilor, sau la funcţionalitatea comenzilor. În momentul în care l-am luat, am instalat ultima versiune a firmware-ului astfel încât nu am putut confirma punctele slabe sau compara cu versiunea mai puţin funcţională, cert este ca totul e la locul lui, funcţionarea e fără probleme.

Se spune chiar că cei de la Fuji au luat în considerare observaţiile utilizatorilor. Desigur, pentru a face economie de butoane, modificarea diverselor variabile precum valoarea ISO sau activarea filtrului ND trebuiesc căutate – dar odată găsite şi familiarizat cu ele, nu mai este o problemă.

În zona superioară se află butoanele „mod” şi cel pentru compensarea expunerii. Butonul Fn este personalizabil şi poate primi o funcţie apelabilă astfel mai rapid decât din meniu. În spate se află rotiţa de navigare, butoane aferente setărilor uzuale (WB, Drive, AF şi AE lock, etc), în lateral un buton pentru focus (manual sau automat).

Ecranul de 2.8 inch şi 460.000 de puncte nu este ultra performant dar reprezintă o implementare decentă. Aparatul nu are stabilizare. Există un modul video HD, cu sunet stereo. Introducerea fiind făcută, bateria încărcată şi cardul liber, l-am luat pe Fuji X100 la o tură foto prin oraş, urmărind ca subiect fotografia de stradă şi portretul.

Pe stradă este foarte important felul în care te simţi cu aparatul şi în care eşti perceput de către ceilalţi. Aproape toţi cei cu care am avut un contact direct au fost convinşi că este un model de aparat pe film. Dat fiind faptul că mai toată lumea a avut sau are încă un Zorki (de exemplu), există o familiaritate pozitivă cu aparatul ceea ce poate uşura într-un anumit context contactul cu subiectul, fiind de cele mai multe ori ignorat (şi acostat însă de către entuziaşti).

Opţiunea ND coboară expunerea cu 3 trepte, acest fapt permiţând utilizarea unei diafragme deschise şi în lumină puternică, pentru a obţine profunzimi scurte de câmp – ideal pentru lucrul pe stradă. Trebuie însă dezactivat atunci când lumina este insuficientă, iar lipsa stabilizatorului se va simţi.

Am utilizat aproape exclusiv modul prioritate de diafragmă pentru a evalua acuitatea obiectivului la diverse valori şi pentru a specula profunzimea de câmp variabilă. Balansul de alb a fost setat preponderent pe Auto, tonurile fiind încântătoare. Producătorul propune, ca de obicei, câteva moduri grafice care emulează pelicula Fuji, opţiunea Astia (pentru care am optat) oferind culori mai calde şi un contrast mediu. Strada, aglomeraţia, detalii ale cadrului cotidian, au pus focusul la încercare. Exista 49 de puncte de focus selectabile individual sau pe zone. Pentru rapiditate nu l-am încercat decât pe cel central, folosind exclusiv metoda recadrării.

Desigur, se poate lucra într-o diafragmă mai închisă pentru a specula profunzimea de câmp extinsă. Nu am putea profita însă de valorile mici ale diafragmei, obiectivul luminos fiind unul din punctele forte ale aparatului Fuji X100. Viteza de focus este medie, nu impresionează prin rapiditate.

Declanşarea este silenţioasă. Orizontul virtual este de bun ajutor în cazul unor cadrări nesigure.

Imaginea este bună la orice diafragmă, valorile mici ale acesteia neaducând cu sine o vignetare vizibilă sau o scădere a calităţii în colţuri, sistemul fiind bine gândit în ansamblu pentru rezultate optime pe întreaga plajă.

Valorile mari ale ISO nu aduc cu sine un zgomot de imagine excesiv. Balansul de culori răspunde admirabil aproape în orice mediu, de la lumina de zi până la lumini artificiale cu temperatură combinată.

Setările sunt practic minimale şi nu necesită modificari dese sau complicate, aparatul fiind foarte adaptabil. Focala echivalentă cu 35mm este ideală pentru marea majoritate a cazurilor, existând limitari desigur la obiective de arhitectură sau peisaj. Diafragma 2.0 este foarte eficientă pentru lucrul în lumina ambientală disponibilă şi aduce cu sine profunzimi scurte de câmp care sporesc grafismul imaginilor, atunci când acesta este căutat. Lipsa stabilizatorului este greu explicabilă, astăzi marea majoritate a sistemelor fiind stabilizate, putând fi un plus valoros pentru fotografia urbană nocturnă, fără trepied.

În meniu există şi posibilitatea de a seta intensitatea zonelor umbrite, claritatea, modul de focusare sau de măsurare a luminii.

Dacă în general sistemul produce imagini foarte bune, în marea majoritate a situaţiilor obiectivul este extrem de sensibil la lumina parazită directă – fie a soarelui razant sau direct, fie a spoturilor de lumină. Flare-ul rezultat este inestetic şi afectează imaginea în mare măsură.

Există şi un mod panoramic deja comun multor aparate, imaginile rezultate păstrând o bună rezoluţie a imaginii. Modul video produce filme cu o calitate ridicată, cu un sunet poate prea clar.

CONCLUZIE

Exerciţiul cu acest aparat poate fi pentru un începător un bun mod de a învăţa şi de a conştientiza rolul fiecărei funcţii în fotografie, iar pentru fotografii avansaţi sau profesionişti – o ocazie de a exersa fotografia într-un mod de lucru flexibil cu un aparat robust, silenţios, uşor, cu un obiectiv luminos ce poate produce o imagine de înaltă calitate.

AVANTAJE

  • design şi construcţie de top
  • obiectiv excelent
  • acces rapid la timpi şi diafragmă
  • vizor hibrid inovator
  • declanşare silenţioasă
  • auto ISO bine implementat
  • balans de alb Auto performant
  • comportare foarte bună la sensibilităţi mari

DEZAVANTAJE

  • obiectiv cu focala fixă
  • autofocus relativ lent
  • focalizare manuală dificilă
  • lipsa reglajelor manuale la video
  • calitatea optică la macro
  • lipsa stabilizării
  • viteza mică de scriere pe card

DATE TEHNICE

CAPTOR: 23.6 x 15.8 mm CMOS
REZOLUŢIE: 12.3 MP, 4288 x 2848 pixeli
OBIECTIV: 23mm/2.0, 8 lentile în 6 grupe
BODY: aliaj de magneziu
FORMATE IMG.: RAW, jpeg, RAW + jpeg
FILMARE: 1280 x 720 HD, 24 fps
AUTOFOCUS: 49 puncte, detecţie contrast
OBTURATOR: 30s-1/4000s, flash 1/2000s
CADENŢĂ: 5 cadre pe secundă
FLASH: N.G. 4.5 / 100 ISO
SENSIBILITATE: 200-6400 ISO + L / H
VIZOR: hibrid, EVF 1.44 MP / optic
MONITOR: 2.8”, 460.000 pixeli
LIVE VIEW: Da
STOCARE: carduri SD/SDHC/SDXC
ALIMENTARE: Li-Ion NP-95
DIMENSIUNI: 125.5 x 74.4 x 53.9mm
GREUTATE: 445g cu baterie şi card

Text & foto: Vlad Eftenie

Related Posts:

Leave a Reply