Fotografia nocturnă

Fotografia de noapte este un gen foarte spectaculos în sine, iar obţinerea unor imagini de calitate nu este foarte complicată.

Fotografia nocturnă poate fi abordată cu practic orice aparat DSLR şi cu multe dintre aparatele compact. Este suficient ca aparatul să permită utilizarea timpilor lungi de expunere, de preferinţă cu reglaj manual al expunerii, reglaj al balansului de alb şi eventual posibilitatea de declanşare la distanţă.

Se poate folosi orice obiectiv îl consideraţi potrivit pentru a realiza compoziţia dorită. Dacă aveţi de unde alege, sunt de preferat obiectivele fixe pentru că, în general, datorită numărului mai mic de lentile şi rezistenţei mai bune la praf, oferă imagini de o calitate mai bună în condiţiile în care fotografiem cu surse de lumină în cadru, situaţie specifică fotografiei de noapte.

 

Aici puteţi vedea articolul original, apărut în revista FotoClass:
Click pe imagine pentru mărire

 

Bineînţeles că există şi excepţii, unele zoom-uri profesionale de ultima generaţie fac faţă foarte bine la acest tip de iluminare. Este bine să renunţăm la filtrele de protecţie de pe obiectiv şi să folosim de fiecare dată parasolarul. De asemenea, obiectivul trebuie verificat şi curăţat de orice particule de praf de pe lentilele anterioară şi posterioară.

Pentru fotografia de noapte un suport solid pentru aparat este esenţial. În cazul folosirii trepiedelor mai uşoare se poate ancora geanta foto de trepied pentru a-i spori rigiditatea şi rezistenţa la vibraţii, în special în cazul în care bate vântul. Capul trepiedului trebuie să permită fixarea fermă a poziţiei aparatului, în special dacă se fotografiază pe verticală.

Pentru eliminarea vibraţiilor se va folosi fie un declanşator flexibil, fie o telecomandă. În cazul în care nu avem acces la dispozitivul necesar îl putem înlocui prin folosirea întârzietorului de declanşare.
Pentru reducerea vibraţiilor induse de ridicarea oglinzii de vizare există mai multe metode, în funcţie de modelul aparatului folosit: mirror-up (prima declanşare ridică oglinda, a doua deschide obturatorul) sau setarea de întârziere între ridicarea oglinzii şi deschiderea obturatorului (a nu se confunda cu utilizarea întârzietorului la declanşare).

Alegerea momentului

Imaginile cele mai spectaculoase se obţin în momentul în care cerul nu este încă negru ci albastru închis, facilitând decuparea formei subiectului pe cer. Chiar dacă este înnorat, cerul uşor luminat va arăta net superior unui cer negru. Aceasta este cu atât mai important cu cât majoritatea clădirilor sunt iluminate de jos în sus, lăsând acoperişul în umbră ceea ce duce la pierderea formei clădirii în cazul în care cerul este deja negru.

Cea mai bună metodă este să începem să fotografiem în momentul care pare potrivit şi să continuăm să fotografiem până ce partea superioară a subiectului nu se mai distinge de cerul întunecat, apoi să alegem imaginea cea mai interesantă.

Momentul optim pentru fotografiere este destul de scurt, de ordinul minutelor, deci trebuie să avem făcute majoritatea reglajelor pentru a putea realiza imaginea la parametrii necesari în fereastra de timp util.

Ideal ar fi să avem şi nişte nori pe cer care vor da volum şi vor completa într-un mod foarte plăcut compoziţia imaginii, dar aceasta depinde pur şi simplu de noroc. Dacă plouă sau a plouat de curând, asfaltul acoperit de apă va reflecta sursele de lumină, practic dublând suprafeţele luminate în cadru.

Dacă fotografiem pentru un client, trebuie să facem din timp aranjamentele necesare pentru ca toate corpurile de iluminat exterioare să funcţioneze, iar luminile din interiorul clădirii să fie aprinse în momentul fotografierii.

Am realizat imaginile alăturate într-un interval de 20 minute, imediat după asfinţit:
Prima păstrează caracterul luminii de zi.
Celelalte două arată modificarea culorii şi iluminării cerului în ultimele 5 minute de fotografiere.

[Gallery not found]

1 – 0.6s, f/8.0, ISO 160, 18mm, 18:10
2 – 2s, f/8.0, ISO 160, 18mm, 18:25
3 – 2s, f/8.0, ISO 160, 18mm, 18:30

Setările aparatului

Calitatea maximă a imaginii se obţine la sensibilitatea de bază a aparatului. Utilizarea unei sensibilităţi mici este cu atât mai importantă cu cât în fotografia de noapte, datorită timpilor lungi de expunere, senzorul este foarte solicitat.
Nu are rost să încercăm mărirea sensibilitaţii în ideea de a elimina necesitatea unui suport pentru aparat deoarece în general nivelele de lumină vor fi prea scăzute pentru a permite fotografierea din mână cu sensibilităţi sub 1600 ISO, iar în acest caz calitatea imaginii va fi vizibil afectată, indiferent de performanţele aparatului folosit.

Fotografia de noapte este un gen care solicită din plin posibilităţile tehnice ale imaginii digitale deci este mult mai bine să fotografiem în format RAW.
Acest format permite corecţii ulterioare într-o gamă mult mai extinsă fără a afecta vizibil calitatea imaginii în comparaţie cu formatul jpeg, atât la expunere cât şi la balansul de alb.
În plus, majoritatea aparatelor permit obţinerea unor imagini de mai bună calitate convertind fişierele RAW, chiar fără aplicarea de corecţii, faţă de jpeg-urile generate în cameră.

Contrastul, saturaţia, nivelul de sharp se reglează în acord cu natura subiectului şi propriile opţiuni estetice. În general contrastul subiectului e destul de mare, aşa că nu trebuie să supralicităm şi cu reglajul din aparat. Saturaţia poate fi uşor majorată, nivelul mediu de sharp este cel mai sigur.

Reducerea zgomotului la expuneri lungi

Majoritatea DSLR-urilor dispun de o setare de reducere a zgomotului pentru expunerile lungi. Aceasta este diferită de reducerea zgomotului la sensibilităţi mari deoarece în acest caz zgomotul apare datorită încălzirii senzorului în timpul expunerii şi nu datorită amplificării semnalului pentru creşterea sensibilităţii.

Reducerea zgomotului pentru expunerile lungi se face prin înregistrarea încă unei imagini după expunerea propriu-zisă, dar cu obturatorul închis, pentru a obţine doar zgomotul senzorului care este apoi eliminat din imaginea principală. Activarea acestei setări este necesară doar pentru timpi de expunere mai lungi de o secundă iar aparatul, în funcţie de model, o va folosi apoi automat de la un anumit timp de expunere în sus.

Aceasta setare duce la micşorarea capacităţii memoriei tampon a aparatului şi la un timp de aşteptare după realizarea fiecărei imagini, de multe ori echivalent cu timpul de expunere folosit, pentru înregistrarea celei de a doua imagini. Rezultatele, sub forma unor imagini foarte “curate” merită însă aşteptarea.

Expunerea

Datorită caracterului imaginilor nocturne, cu contraste foarte mari, zone întinse de umbre şi lumini punctuale, este aproape imposibil să determinăm expunerea corectă prin măsurători, indiferent de modul de măsurare ales.

Nu se poate pune bază pe modurile de expunere automate decât prin numeroase încercări şi cu aplicarea unor corecţii masive de expunere, astfel că modul de expunere manual este cel mai indicat.

Deoarece în general subiectul se află la o distanţă apreciabilă nu apar probleme cu profunzimea de câmp astfel încât ne vom permite să folosim o diafragmă medie, la care calitatea optică a obiectivului va fi maximă, în general în jurul diafragmei 8, care ne va oferi şi suficientă profunzime, dar la care efectele difracţiei încă nu se fac simţite.

În cazul aparatelor digitale, cel mai comod este să alegem determinarea timpului de expunere optim prin încercări, folosind ecranul LCD al aparatului. Nu este recomandat să ne bazăm pe histogramă, deoarece sursele de lumină aflate în cadru vor arăta, chiar în cazul expunerii corecte, o aglomerare în zona de lumini care în situaţii de iluminare normală ar indica o supraexpunere.

Cea mai sigură abordare este realizarea unui număr de imagini cu expuneri diferite, urmând să o alegem ulterior pe cea mai potrivită. Dacă reuşim să nu mişcăm aparatul între expuneri, vom putea combina o parte dintre imaginile rezultate, alese astfel încât să ne permită obţinerea de detalii atât în zonele luminate, cât şi în cele întunecate ale imaginii, fie manual fie folosind programe speciale.

Important este să evităm cu orice preţ subexpunerea, deoarece încercarea de a salva imaginile la procesare va intensifica zgomotul în zonele întunecate, care sunt preponderente în cazul fotografiei nocturne.

Balansul de alb

În marea majoritate a situaţiilor, sursele de lumină vor avea temperaturi de culoare extrem de diferite, de la galbenul lămpilor cu sodiu ale iluminatului stradal până la verde sau albastru de la iluminarea fluorescentă şi la culoarea caldă a lămpilor cu incandescenţă. Datorită acestui fapt nu poate fi făcut un balans de alb corect pentru toate zonele cadrului, deci rămâne fie să-l facem pentru zona cea mai importantă, de exemplu pentru faţada unei clădiri care trebuie redată în culorile naturale, fie să optăm pentru setarea care oferă imaginea cea mai plăcută din punct de vedere vizual.

În acest din urmă caz se începe prin încercări, de la setarea de Auto care uneori rezervă surprize foarte plăcute, la reglajul de temperatură de culoare (K). Dacă aparatul dispune de Live-view, acesta poate fi folosit pentru determinarea setării de balans de alb fără a mai face fotografii de încercare, prin simpla afişare a imaginii şi modificarea balansului de alb până la obţinerea efectului dorit.

Aparatura tipică pentru fotografii nocturne:

Nivelă electronică
Aparat DSLR
Zoom standard sau wide
Cap de trepied cu bilă
Declanşator flexibil
Trepied

Text & foto: Radu Grozescu

Related Posts:

Leave a Reply