Articol publicat in revista FotoClass 1/2009
Text & foto: Radu Grozescu
În plină perioadă de glorie a aparatelor DSLR, din ce în ce mai performante şi accesibile, fotografia clasică pe film alb-negru stârneşte din nou interesul multor pasionaţi ai fotografiei.
Există două tipuri de film alb-negru, cel clasic şi cel cromogenic destinat developării în substanţe destinate filmelor negativ color. În continuare ne vom referi la developarea filmelor clasice.
Caracteristicile filmului negativ alb-negru sunt distincte de ale capturii digitale, cele mai importante diferenţe fiind gama dinamică, răspunsul la iluminarea contrastă, redarea tonurilor şi granulaţia. Astfel, filmul negativ nu tinde să „ardă” luminile iar corect expus şi developat oferă o separare foarte bună a tonurilor în zonele umbrite.
Spre deosebire de fotografia digitală unde se expune pentru lumini pentru a evita zonele „arse”, în cazul filmului negativ se aplică vechea zicală: „expune pentru umbre deoarece luminile au singure grijă de ele”.
Rezultatele depind în primul rând de caracteristicile tipului de film ales: sensibilitate, contrast, granulaţie, claritate, redarea tonurilor, dar şi de expunere şi de obiectivele folosite.
Ca regulă generală filmele mai sensibile au granulaţia mai mare şi contrastul mai mic, iar cele de sensibilitate mică şi medie oferă o claritate mai mare şi o textură mai fină a granulaţiei la un contrast mărit.
Farmecul fotografiei alb negru pe film constă desigur şi în posibilitatea de a influenţa contrastul, granulaţia, redarea tonurilor şi sensibilitatea aparentă a filmului prin alegerea revelatorului şi a tipului de developare (definită prin parametri ca diluţie, timp, temperatură, agitare), dar aceasta vine după familiarizarea completă cu comportarea tipului respectiv de film în diverse situaţii.
În principiu, filmul alb-negru clasic constă în halogenură de argint sensibilă la lumină aflată în suspensie într-un strat de gelatină depus pe un suport flexibil de plastic. La developare, particulele de halogenură de argint expuse la lumină în timpul fotografierii sunt transformate în argint metalic sub acţiunea revelatorului, apoi fixatorul dizolvă halogenura neexpusă pentru a asigura transparenţa zonelor respective.
Spălarea finală elimină reziduurile de substanţe chimice pentru a asigura o arhivare îndelungată a imaginilor. Astfel, filmul alb-negru corect developat şi spălat reprezintă unul dintre cele mai longevive suporturi pentru păstrarea imaginilor deoarece atât suportul cât şi suspensia de argint în gelatină sunt extrem de stabile în timp. Rezultatul constă într-o imagine negativă alb-negru, zonele iluminate ale subiectului fiind redate în tonuri închise, iar cele întunecate fiind din ce în ce mai transparente.
Pentru developarea filmelor clasice alb-negru avem nevoie de următorul echipament: tanc de developare, sac pentru introducerea filmului în tanc, termometru, ceas, cană şi cilindru gradate, sticle pentru soluţii. Consumabilele constau în revelator, fixator şi apă, atât pentru prepararea soluţiilor cât şi pentru spălarea finală.
Prepararea soluţiilor se face conform indicaţiilor furnizate de fabricant, în general prin diluarea substanţelor livrate cu apă. Temperatura recomandată pentru întregul proces de developare este de 20 grade Celsius, în general uşor de menţinut lucrând în camere cu temperatură normală.
