Articol publicat in revista FotoClass 1/2009
Text & Foto: Radu Grozescu
Aici se încadrează obiectivele cu focala mai scurtă de 24mm pe formatul 24x36mm, respectiv 17mm pe format redus. Ele pot fi utile atât în cazurile când este nevoie de un unghi cu adevărat mare de cuprindere, cât şi când se doreşte realizarea unor compoziţii mai îndrăzneţe.
Zoom-urile superangulare pentru formatul redus sunt produse în plaja de focale 10-24mm, cele mai cunoscute fiind: Canon 10-22/3,5-4,5, Nikon 12-24/4, Pentax 12-24/4, Tamron 10-24/3,5-4,5 , Tokina 12-24/4 şi 11-16/2,8, Sigma 10-20/4-5,6, Sony 11-18/4,5-5,6.
Ele oferă la focalele minime un unghi de cuprindere în jur de 90 grade pe orizontală, similar cu obiectivele în jurul focalei de 18mm pe format 24x36mm. Flexibilitatea oferită de zoom este binevenită în special când se doresc încadrări foarte precise sau când se fotografiază sub constrângerea timpului.
Pentru formatul 24x36 se produc: Canon 16-35/2,8, 17-40/4, Nikon 14-24/2,8, 17- 35/2,8, 18-35/3,5-4,5, Tamron 17-35/2,8-4, Sigma 12-24/4,5-5,6, Zeiss 16-35/2,8 pentru Sony. Calitatea optică a acestor zoom-uri este foarte bună, în special la diafragmele medii, dar majoritatea suferă de distorsiune la focalele mici. La unele este posibil să apară şi aberaţii cromatice, în special în zonele de contrast mare aflate în marginile sau la colţurile cadrului, dar care de obicei scad cu închiderea diafragmei.
Datorită focalelor mici, profunzimea de câmp este mare iar în cazul acestor zoom-uri viteza de focalizare este mai puţin importantă. Utilizarea cu succes a obiectivelor superangulare necesită mai multă atenţie acordată compoziţiei deoarece, în absenţa unui prim plan corespunzător, imaginea va cuprinde un unghi larg cu multe obiecte mici aflate la distanţă, dar va fi lipsită de un punct de interes. Acesta este mai cu seamă important în cazul fotografierii de peisaje unde putem uşor cădea în capcana dorinţei de a încadra spaţii vaste dar la o analiză mai atentă imaginile nu vor avea prea multe de spus.
Superangularele accentuează perspectiva, obiectele aflate în prim plan apărând mult mai mari decât cele din fundal, fapt ce oferă posibilitatea unor compoziţii puternice, dar aceste obiective sunt destul de nepotrivite pentru portrete. Datorită acestui efect apare şi convergenţa liniilor paralele dacă aparatul este înclinat faţă de subiect, precum în cazul clădirilor fotografiate prin înclinarea aparatului în sus.
