Canon EOS 50D

Cei 15 megapixeli ai senzorului de imagine cu care este echipat Canon 50D au urcat rezoluţia aproape de limita maximă, fizic posibilă, pentru un senzor de format redus (x1.6).

Lansat la finele lui august 2008, la exact un an după apariţia predecesorului său Canon 40D (despre care se spune că ar fi cel mai utilizat aparat în redacţiile ziarelor din România), Canon EOS 50D aduce câteva îmbunătăţiri tehnice de substanţă în clasa de vârf a camerelor Canon dotate cu senzor APS (coeficient de multiplicare 1,6x sau “half-frame”, cum li se mai spune). Și face impresie printre cunoscători.

Corpul aparatului este identic cu cel al lui 40D, din aliaj de magneziu, la fel de greu şi rezistent la intemperii. Foarte bine finisat şi cu o priză la mână perfectă, care anulează nevoia unui grip. O mică modificare există însă pe partea de conectică, unde apare o mufă HDMI pentru conectarea la televizoarele HD.

Dacă la design nu s-a intervenit deloc, principalele diferenţe tehnice sunt însă importante. 50D are ultima generaţie de procesor de imagine de la Canon – Digic IV, şi o rezoluţie impresionantă de 15 megapixeli (faţă de Digic III, şi doar 10 megapixeli la 40D). Sensibilitatea face un salt uriaş de la ISO maxim de 3.200 (la 40D), la ISO 12.800 – valoare aproape de neconceput de atins în urmă cu câţiva ani şi care permite fotografiatul fără blitz în condiţii de iluminare foarte slabă.

Monitorul LCD de 3’’ are o rezoluţie excelentă de 920.000 pixeli (faţă de 230.000 la 40D si 450D) care permite aprecierea cu precizie în teren a gradului de claritate a imaginilor realizate. Cei 15 megapixeli ai senzorului de imagine cu care este echipat Canon 50D au urcat rezoluţia aproape de limita maximă, fizic posibilă, pentru un senzor de format redus (x1.6). De aceea, imaginile obţinute cu această cameră nu-şi vor arăta adevărata performanţă decât dacă se folosesc obiective de calitate, care sunt, evident, mai scumpe. Cu obiective banale, pozele ies la fel cu cele făcute cu 40D şi chiar mai slabe decât cele făcute cu 450D – cotat drept cel mai vândut DSLR la ora actuală.

Calitatea imaginii este excelentă. Pozele sunt extrem de clare, culori naturale, contrast. Camera excelează la capitolul pozelor trase pe cer noros, unde surprinde tonurile închise de culoare şi reflexiile la o naturaleţe care pur şi simplu te frapează. Cred că nu are rival în clasa ei la acest capitol. Din cei 15 megapixeli se poate cropa la greu, fără pierderi de calitate vizibile. Un JPEG la calitate maximă ocupa în medie cam 4,5 – 5,5 MB, ceea ce vorbeşte de la sine despre cantitatea mare de informaţie stocată într-un singur cadru.

Unele review-uri de pe site-uri consacrate au notat calitatea imaginii lui 50D sub cea a lui 450D (aparat din clasa inferioară). Nu sunt întrutotul de acord. Cu obiective de calitate, aşa cum am menţionat mai sus, există indubitabil un plus, mai ales la claritate, în favoarea lui 50D.

Referitor la sensibilitate, cu setări de ISO 1.600 şi 3.200, în condiţii de slabă iluminare, se obţin imagini perfect utilizabile. La ISO 6.400 (H1) se schimbă socoteala, apar ceva pixeli aberanţi, iar la ISO 12.800 (H2) numărul pixelilor de culori anormale devine deranjant. Rareori ajungi însă în situaţia să foloseşti sensibilitatea maximă. Pentru exemplificare vă prezint în caseta alăturată un mic test comparativ, cu obiectivul de kit, pe un subiect iluminat la un bec incandescent şi cu opţiunea de reducere a zgomotului de imagine, direct din cameră, pe nivelul maxim (strong):

- Foto 1 – ISO 1.600 (imagine perfect utilizabilă)
- Foto 2 – ISO 3.200 (imagine perfect utilizabilă)
- Foto 3 – ISO 6.400 (pixelii aberanţi devin vizibili)
- Foto 4 – ISO 12.800 (pixelii aberanţi devin supărători)

Cred că exemplificările vorbesc de la sine! De remarcat faptul că la lumină de zi, zgomotul de imagine este ceva mai redus decât la lumină artificială. O funcţie bine venită este opţiunea de reducere automată a zgomotului de imagine la ISO ridicat, prin prelucrarea imaginilor direct din cameră, cu trei nivele de acţiune (low, standard şi strong). Activată pe strong nu mi-a lăsat impresia că reduce din viteza de rafală, ceea ce denotă că bufferul este capabil. Spre comparaţie, la 450D activarea funcţiei de reducere a zgomotului de imagine la ISO ridicat (High ISO speed noise reduction) avea ca efect reducerea rafalei de la maximul de 3,5 cadre/secundă, la doar 2 şi chiar la 1 cadru pe secundă.

Atenţie la setările de calitate a imaginii! Activarea funcţiei “Highlight tone priority” (utilă la subiectele aflate în contralumină sau în lumini mult diferite ca intensitate) va reduce automat plaja de sensibilitate între 200 – 3.200 ISO.

Canon 50D te cucereşte de la prima declanşare. Oglinda batantă din interior este foarte silenţioasă şi induce o vibraţie atât de uşoară, încât la declanşarea din mână chiar o persoană cu puţină experienţă poate folosi timpi de expunere mai lungi, de 1/30s şi chiar 1/15s fără să-i iasă poza mişcată.

Aparatul fiind suficient de greu, estompează aproape în totalitate reculul slab al oglinzii batante – acest lucru e imediat sesizabil. Declanşarea nu sună atât de fin ca la ultra-performantul Canon EOS 1D Mark III, dar vă asigur că e foarte pe aproape. Viteza de peste 6 cadre/secundă este impresionantă dacă punem la socoteală şi silenţiozitatea declanşării. Plaja timpilor de expunere este foarte mare, de la 30 de secunde până la 1/8000s, cu timpul de sincron la flash de 1/250s.

Priza la mână este bine gândită şi doar pretenţioşii vor simţi nevoia să-i adauge un grip, caz în care o vor transforma într-o cameră prea voluminoasă.

Balansul de alb (WB) – cea mai importantă funcţie a unui aparat digital în reproducerea naturală a culorilor – este foarte bun pe lumină de zi, pe lumină de blitz şi pe lumină albă fluorescentă (cea dată de becurile fluorescente speciale pentru foto, cu temperatura de culoare de 5.200K). Setarea manuală a balansului de alb pe alt tip de lumină decât cea de zi este vizibil mai bună decât cea automată (Auto WB), de aceea o recomand. Din păcate, balansul de alb automat continuă să fie deficitar pe lumina dată de becurile incandescente (cu filament) unde virează toate culorile în nuanţe portocalii pronunţate. Nu ajută nici setarea manuală aici. Dacă nu ai blitz sau lumini speciale, pozele în interioarele luminate cu becuri clasice ies virate în portocaliu.

Autofocusul în 9 puncte este simţitor îmbunătăţit fiind mult mai rapid şi mai precis faţă de modelele anterioare. Rar mi-a dat erori de claritate. Aproape că nu ai ce-i reproşa, în special cu obiective USM sau din clasa L. Merge bine în AI Servo (focalizare continuă), deşi nu se poate spune că este un aparat conceput pentru subiecte în mişcare foarte rapidă (gen fotografia sportivă). Cred că cea mai potrivită utilizare a lui Canon 50D este în fotografia de reportaj.

Pentru că am amintit de claritatea imaginii este momentul sa vă spun câte ceva despre obiectivul de kit folosit la testarea camerei: Canon EF-S 18-200/ 3,5-5,6 IS, primul super-zoom de acest gen al producătorului. A fost lansat în 2008, ca o replică la apetitul concurenţei de a invada piaţa cu obiective all-round, şi ca răspuns la zoom-ul 18-200/3,5-5,6 VR lansat în 2005 de Nikon. Poate fi folosit doar pe camere cu senzor de format redus: Canon 350D, 400D, 450D sau 30D, 40D, 50D. Obiectivul este uşor, cu optică bună, îmbrăcată în plastic de calitate, frumos finisat. Face impresie la vedere. Inele de zoom şi focus, îmbrăcate în cauciuc aderent la mână, sunt logic dispuse. Obiectivul are o mărime redusă prin comparaţie cu altele din gama sa şi asta e bine. Are o plajă impresionantă de lucru, e sharp, şi asta e şi mai bine. Nu e USM (nu are motor ultrasonic), dar nici nu face zgomot supărător. E incomparabil mai silenţios decât un superzoom marca Tamron, spre exemplu, care bâzâie ca un tractoraş.

Stabilizatorul de imagine de ultimă generaţie îşi face nemaipomenit treaba pe zona tele a zoom-ului. Graţie stabilizatorului de calitate, la viteze de 1/500s am surprins păsări în zbor foarte clar. Însă, deşi nu este lent deloc, obiectivul dă senzaţia ca e cumva puţin împiedicat la focalizare. Și este, desigur, cam întunecat. Acest ultim neajuns aproape că nu contează, mai ales în tandem cu un aparat ca 50D, care are un ISO atât de ridicat încât compensează din plin luminozitatea redusă. Obiectivul acceptă filtre de 72 mm şi are un dispozitiv de blocare a zoom-ului atunci când nu este folosit, ceea ce ajută la protecţia pe timpul transportului.

Deşi permite obţinerea unor imagini de o calitate onorabilă, EF-S 18-200/ 3,5-5,6 IS nu este totuşi obiectivul care să pună în valoare performanţele maxime de care e capabil senzorul de 15 Mp al camerei Canon 50D. Un profesionist va avea alte opţiuni, desigur la cu totul alte preţuri. 18-200 este un obiectiv foarte bun pentru un amator, chiar şi pentru unul cu pretenţii, pentru că scoate poze super. Și nu mai e nevoie să cari cu tine două-trei obiective de pe plaja sa, pentru că le înlocuieşte cu succes. La 18mm (echivalent cu 28mm în format 24x36mm) unghiul de deschidere e suficient de larg pentru fotografii de interioare sau peisaje iar la capatul de 200 mm (echivalent cu 320 mm în format 24x36mm) devine un teleobiectiv destul de puternic, ajutat din plin de stabilizatorul de imagine – vezi foto 5-6 realizate la 18 şi respectiv 200 mm.

Claritatea este la cote ridicate. Dacă îl dublăm cu un teleconverter 2x, poate fi transformat într-un teleobiectiv redutabil, echivalent cu peste 600mm, iar stabilizatorul de imagine este de un real ajutor, ceea ce-l face să-şi merite toţi banii. M-a uimit puterea obiectivului de a detaşa subiectul principal de fundal, ceea ce-l face foarte potrivit pentru portrete. Sincer, nu mă aşteptam.

Nu mă pot abţine să nu exemplific printr-o imagine: foto 7-ISO 1600; 1/125; f 5.6; 150 mm Aberaţiile cromatice sunt foarte reduse. Distorsiunile de imagine sunt pronunţate la 18 mm, persistă până pe la 22 mm, după care se mai estompează, iar mai departe sunt acceptabil controlate. Greu de observat pentru un ochi obişnuit, aceste distorsiuni sunt ceva firesc pentru un zoom cu o plajă extinsă. Vignetarea nu reprezintă o problemă pentru acest obiectiv.

Canon EF-S 18-200/ 3,5-5,6 IS este un obiectiv ideal pentru cei care nu vor să transporte o geantă de obiective şi nu sunt preocupaţi de perfecţiunea optică. Mie mi-a plăcut mult acest obiectiv. Chiar dacă nu poate fi inclus în categoria obiectivelor profesionale, îşi face treaba mai mult decât onorabil , având un foarte bun raport preţ/performanţă.

Revenind la cameră, trebuie să amintesc că deşi bateria are o durata de viaţă rezonabilă, trebuie să ai una de rezervă dacă intenţionezi să tragi mai mult de 300 de cadre la o şedinţă foto. Fiind un aparat de mare viteză, care procesează foarte multă informaţie datorită rezoluţiei de top, cardurile Compact Flash pe care le utilizaţi trebuie să fie din cele mai rapide, de 40 – 45 MB/s, mai ales pentru fotografierea în rafală în format RAW.

Canon 50D este un aparat complet, bine structurat, în care s-a integrat suficientă tehnologie de ultimă generaţie. După câteva mii de cadre trase cu acest aparat, în opinia mea balanţa plus/minus arată astfel:

Puncte forte:

–Calitatea imaginilor este excelentă – în special dacă se folosesc obiective de calitate;
–Rezoluţia foarte mare de 15 megapixeli permite decupaje masive, fără pierderi notabile de calitate;
–Sensibilitatea ISO foarte ridicată, indispensabilă în condiţii de slabă iluminare;
–Declanşarea este foarte lină şi silenţioasă, permite fotografiatul din mână la timpi mai lungi de expunere;
–Rezoluţia ridicată a monitorului LCD de 3’’;
–Autofocus performant, vizibil îmbunătăţit;
–Viteza în modul rafală, de peste 6 cadre/secundă;
–Funcţia de reducere automată a zgomotului de imagine;
–Funcţia de curăţare automată a senzorului;
–Meniul extrem de logic si intuitiv;
–Ergonomia comenzilor;
–Durată rezonabilă de viaţă a bateriei;

Puncte perfectibile:

–Balansul de alb Auto este deficitar cu precădere în lumină artificială (problemă a majorităţii DSLR-urilor);
–Zgomotul de imagine ridicat la ISO 6.400 şi foarte ridicat la ISO 12.800, în pofida funcţiei de reducere automată a acestuia;
–Rezoluţia de 15 megapixeli cere obiective de mare calitate, care sunt costisitoare;
–Tendinţe de uşoară supraexpunere pe lumina de zi (corectabile manual din factorul de expunere);
–Autofocusul nu este suficient de rapid în modul AI Servo pentru subiecte în mişcare foarte rapidă;

Concluzie:

Canon EOS 50D este o cameră excelentă din aproape toate punctele de vedere, care o surclasează fără drept de apel pe predecesoarea 40D. Fără îndoială este cel mai bun DSLR Canon de format redus de până acum. Micile neajunsuri pot fi lesne suplinite în practică, printr-o bună cunoaştere şi folosire adecvată a funcţiilor camerei. Chiar dacă preţul este deocamdată cam ridicat – deşi aparatul îşi merită toţi banii – e de anticipat că foarte probabil va scădea simţitor în 2009, mai ales datorită apariţiei lui Canon 500D, care sunt convins că va şti să facă lucrurile la fel de bine, dar mai ieftin. Să nu uităm că 450D, apărut în ianuarie 2008, este printre cele mai bine vândute DSLR-uri în America şi Europa.

Text & foto: Răzvan Savaliuc

Related Posts:

Leave a Reply